Aduna-ti darurile-n Ceruri

Tu umbli si te zbati in noapte
Cu ganduri si nevoi desarte,
Sa faci avere pe pamant ,
Fara sa dai la cel flamand.

Fara sa vezi ca altu-i gol,
Tu te inbraci cu haine scumpe,
Fara sa vezi ca e-n namol,
Tu treci si-l lasi singur sa lupte.

Fara sa simti suspinul celui,
Ce-ti sta in calea ta si-ti cere
S-asculti povestea sa ,a carui
Sfarsit cumplit i-a lui durere.

Si daca strangi avere-asa,
Cu ''fara''-n fata ....nu va sta,
Din mana ta va disparea ,
Tarziu va fi sa o mai dai la cineva.

Cu usurinta poti sa pierzi
Tot ce in viata ai creat,
Si intr-o clipa poti sa vezi
Ce ai facut si ce-ai lasat.

Si poti sa strigi,sa negi,sa plangi,
Din nou poti totul ca sa strangi.
Degeaba strangi si in zadar aduni
Caci ai putea sa pieri chiar maini.

Aduna-ti darurile-n Ceruri,
Cu tot ce ai tu pe pamant,
S-ajuti pe alti-n mii de feluri,
Caci maine ,poate nu mai sunt.

Caci va sosi odata ceasul ,
Cand o sa pleci din asta lume,
De nu-ti iubesti acum vrasmasul,
Vei plange-atunci,caci Domnul spune:

Toti viii vor dori sa moara,
Sa se ascunda sub pamant
De suferinta ce-i asteapta
Neascultand al Sau cuvant.

Dar cei ce cred si au crezut,
Ca Domnul va veni sa-i ia ,
Vor fi salvati chiar de-au cazut,
Si chiar de-s morti ,vor invia.