Adu, o, Doamne, vremi de-nviorare!

Adu, o, Doamne, vremi de-nviorare
Şi revărsări de har nemărginit!
De două mii de ani privim în zare
Şi Te-aşteptăm cu-atâta-nfrigurare,
Să Te zărim venind la răsărit!

Însufleţeşte-Ţi Tu, cu-a Ta putere,
Lucrarea,-n cursul anilor ce vin,
Ne dă tărie-n ceasul de veghere,
Nu ne lăsa-n ispite sau cădere,
Ci poartă-ne în carul Tău divin.

O, Doamne, scoală-Te la biruinţă,
Condu-ne peste dealuri şi prin văi,
Pe noi, trezeşte-ne la pocăinţă,
Să fim biruitori prin suferinţă,
Ca să se-mprăştie vrăjmaşii Tăi!

Întoarce-Te la oastea Ta iubită,
La zecile de mii din Israel,
La Ieşurun şi turma Ta sfinţită,
Biserica aleasă şi slăvită,
Preascump Isuse, Domn, Emanuel!