Admirații

Pe lume sunt multe lucruri de admirat
Ce animă ochiul când vede ce s-a creat
Toate frumusețile ce vede și fin percepe
Și creativitatea umană ce omul concepe.

Dumnezeu nu admiră ce omul admiră
Omul admiră ce-i pe lume și ochiul animă
Dumnezeu cunoaște inima, Știe ce-i în ea
Și ce admiră lumea e urâciune înaintea Sa.

Întreabă-te frate, ce-ți admiră ochiul, ce animă?
Admirațiile lumii sau lucrările Lui te animă?
Ai admirații pentru lucruri deșarte, pământești
Sau ești Creștinul animat de cele promise, cerești.

Admiri bogățiile, banii și lucruri te satisfac?
Sau ești satisfăcut, cu cele ce Domnului îi plac?
Și Domnul admiră frumosul, lucruri de El create
Dar nu tot ce admiră ochiul uman, ce-s și păcate.

Domnul nu se uită ca omul, la înfățișare
Așa ca Samuel la fii lui Isai, care-i mai mare
Omul se uită și admiră la ce ochiul izbește
Domnul la inimă, El știe ce-n ea s-ascunde.

Ce apreciem la un oarecare ce-l întâlnim?
Statura-i impunătoare sau caracterul privim?
Valori pământești sunt de oameni apreciate
Dar adevăratele valori de înțelegem o s-ajute.

Ce izbește ochiul sau opinia celor din jur
O să ne înșele, sunt artificii ce admirația fur.
Pentru noi lucrurile ce nu se văd au valoare
Cei ce nu le înțeleg nu pot să le dea crezare.

A admira pe cineva înseamnă a fi de-acord
Cu ce face, vorbește sau a comportări mod
Cei ce admiră așa zise staruri în orice ar fi
Sunt oameni visători ce să fie ca ei ar dori.

De le-ar cunoaște viața privată, cea neștiută
Nu le-ar mai fi admiratori pentru a lor ținută
Dar oameni admiră ce văd și atât le-ajunge
Dacă ar cunoaște necunoscutul n-ar face?

Cel ce urcă munți în viață nu vrea să fie admirat
El urcă ca să admire ce-a fost de Domnul creat
Tot ce a creat Domnul să ne cucerească admirația
Ce admiră omul, în sinea sa ar dori să fie așa...

Nu toți oameni admiră la fel și de asemenea
Aceleași lucruri sau persoane în lumea asta
Inima nu-și dorește ce ochii nu pot admira
Să admire ochiul dar și inima să-i fie alăturea.

Omul se identifică cu ce admiră nu cu ce neagă
Admiră pe El și te identifică-n El viața întreagă
Oamenii vorbesc de Domnul și-L sărbătoresc
Dar pentru ce-a făcut nu-l admiră, nu-l cinstesc.

Nici când a fost pe pământ n-a fost admirat
N-a fost un star ce place omului să fie acceptat
N-a venit să facă furori și nici să fie admirat
Ci ca să moară pe cruce pentru a lumi păcat.

Pentru oamenii ce l-au urât și-L urăsc și acum
Pentru ei a venit, nu să fie admirat, nicidecum
Dar cine-L admiră și-i prețuiește jertfa pe cruce
Vor primi admirația Lui și cu El în cer îi va duce.

Dar până atunci să fim admirabili în viață
Prin trăirea vieții să fim exemple de povață
Să iubești genialul e bine, să admiri frumosul
Dar nu te pleca decât în față la adevărul.

Înțelepciunea merită mai multă admirație
Decât Frumusețea văzută fără imaginație
Înțelepciunea e cunoștință, e binefăcătoare
Frumusețea poate fi arzătoare și pieritoare.

De admiri frumosul artificial, pe lângă natural
Căută pe cel deosebit ce stă în etic și moral
De admiri Frumosul naturi pe Creator ai admirat,
În el se exprimă creativitatea desăvârșirii de fapt.

Cel ce știe să admire înțelepciunea e înțelept
Caută ce-i bun în alții, făcând ce-i bun și drept
Admirația necesită multe simțiri și sentimente
Ai grijă ce admiri nu risipi ce sufletul simte.

Admirația e sentiment ce pe om sus ridică
Ca pe animalele fără sentimente și nu admiră
Cel ce nu poate admira pe Creatorul ce I-a creat
Nici să-l slăvească nu poate, pe El ce hrană I-a dat.

Dar ce fac oamenii cu toate calitățile avute?
Atâtea sentimente cu care inimile-s umplute?
Admiră ei pe Cel ce I-a creat ființe minunate
Sau sunt indiferenți de frumusețile date.

Admirația nu presupune lingușeala și umilință
Nici slugărnicie, fariseism sau o falsă voință
Ea cere sincere sentimente de recunoștință
Pentru că vede și există sau din pură pocăință.