Adevărul-Cheia Edenului-

Adevărul
Cheia Edenului


Hotărât în ceruri
Sunt legi și sunt temeiuri
Ne pregătim de ele
Loviți de multe rele

Împărăția-n noi
Sufletul adaptează
Aici mai sunt nevoi
Dar în cer e o oază

Cu ape cristaline
Și palmieri umbroși
Vrem să venim la Tine
Curați făr un reproș

Să trecem râul vieții
Cu acel pom având fructe
Acum necunoscute
Nedestinate pieții
Din arborele vieții

Și minunați de pietrele
Scumpe și de aur
Care-n cerurile Tale
Nu-s măcar un tezaur

Căci însuși cerul Tău
Ca și împărăția
Amintesc de-un balaur
Ce-și etala mândria

Alungat de Yah
Cu dreapta sa grozavă
Căzut-a la pământ
Luceafăr strălucind
Nedemn de-un loc în slavă

Nedemn de strălucirea
Pietrelor verzi gălbuie
La fostul loc al lui
Nimic n-o să-l mai suie! !

A apucat acum
Să pună gena morții
În fiecare trup
Încât murim cu toții
Gândind că-i voia sorții

El are stăpânire
Pe-o lume de necaz
Iadul care-nghite-n
Neștire ca un iaz

Iazul împotrivirii
Și-al focului nestins
Bine ascuns privirii
În negrul morții-Abis

Promite acest
Mare împotrivitor
Că știe Adevărul
Și-i naște-un viitor

Arată străluciri
Și-o viață foarte dulce
Și-o groază de-mpliniri
Doar să renunți la Cruce

Unde a fost zdrobit
Și el și moartea crudă
La cruce biruit
Și-ar vrea asta s-ascundă

S-ascundă chip hidos
Sub masc-atrăgătoare
Să strângă bucuros
Câți viețuiesc sub soare

Lumina-i singura
Ce dă pietrelor sclipire
Sclipirea ca de jar
Și ceea ce-a fost har
E doar o-nchipuire

Vai tuturor
Ce legile încalcă
Că au un viitor
La stix în foc să treacă

Să treacă în uitare
Căci toată măreția
Așa de trecătoare-i
Masca necurăția

De suflete furate

Din preajma omului
Ce i-au fost destinate
Cu voia Domnului

Rugați-vă cu toții
De-a vă sfinți Mesia
Pân nu-și înfige colții
Minciuna și prostia

Diavolul vă-mprumută
Cu tot ce vreți sub soare
Dar suflete-n derută
Plătesc dobândă mare

Că la plecarea-n moarte
Nu ai nimica veșnic
Ci tot ce ai e-un muc aprins
De lumânare-n sfeșnic...

Blându Ioan
12.06. 2025.