Adevăratul Dumnezeu

Adevăratul Dumnezeu

Eu n-am ştiut ce dulce-i Mângâierea,
Ce-aduce alinare-n ceasul greu.
Până-ntr-o zi când am simţit Puterea,
Acelui ce mi-a dăruit vederea,
Să-I pot vedea prezenţa-n jurul meu.

Acum nu-L mai cunosc ca altădată,
,,Un Dumnezeu de om îndepărtat”
Prin Harul Lui noi suntem " fiu şi Tată”
Legaţi printr-o Iubire-adevărată,
Ce viaţa jertfă-n locul meu Şi-a dat.

Când rătăceam cuprins de disperare,
Pe-un drum necunoscut îndepărtat,
El m-a privit din cer cu îndurare,
Şi m-a condus prin văi cu Mână tare,
Spre drumul drept, frumos şi-adevărat.

Mi-a fost aproape-n vremea când durerea,
A ridicat un zid în jurul meu,
De-aceea nu mă va opri tăcerea,
Să spun cu drag la toţi despre Puterea,
Acestui Sfânt şi Mare Dumnezeu!

El e Iubirea sfântă, jertfitoare,
Ce-n faţa Crucii grele n-a spus "Nu".
Prin Harul fără margini încă are,
Şi pentru tine milă şi-ndurare,
Iubind la fel, Îl poţi vedea şi tu!

Am alungat a necredinţei ceaţă,
Şi-am rezidit al Dragostei altar,
Căci L-am văzut de-atâtea ori în viaţă,
Am stat cu El la masă faţă-n Faţă,
Privind la pâinea ce mi-o dă în dar.

Prin Har eu L-am văzut, acum ştiu bine!
Pe Cel ce-I deopotrivă Leu şi Miel.
Un Dumnezeu ce din splendori divine,
Coboară zi de zi până la mine,
De-aceea orice-ar fi, mă-ncred în El!

Amin. Ilie Belciu