ADAMI

"Sa fie lumina!" a spus,
"Verdeata si apa si lut,
Sa fie un rai pe pamant;
Iar omul Adam fie pus
Stapan peste tot ce-am facut.
Si ai grija Adame, fii sfant!"

De-atuncea trecut-au milenii
Cand Domnul Cuvantul a zis.
Iar omul Adam cel creat,
Ca-ntr-un vis cu grozave vedenii,
A cazut, a cazut in abis,
In abis de dureri si pacat.

"Adame, Adame, Eu plang
Intr-una de-atunci si mereu
Intr-una de-atunci iti soptesc
Ca vreau prin urmasi sa te strang
La pieptu-mi cel sfant, Eu Dumnezeu,
Fiindca Eu tot te iubesc!

Trimis-am cu planuri in lume
Smulgandu-mi din Mine ce-i drag,
Pe sfantul Meu Fiu, pentru tine,
Ca vina ta toata s-adune,
S-o duca-n al haului prag
Croindu-ti o cale spre Mine.

Ai grija Adame acum,
In El ti-am trimis Eu scapare;
De tine atarna sa-alegi
Un nou inceput, un nou drum
Ce duce-n eterna salvare
Ca viata in veci sa culegi"

Iubirea cea pura, cereasca,
Parintele sfant ne-a trimis
Prin Domnul Isus, cel venit
In inimi de-Adami ca sa creasca,
Sa scape Adamii de-abis.
Ah, ce nedrept si ce mult ne-a iubit!