ACUM...

CIND VIATA NU MAI ARE ROST,
SI TOATE PAR CA SE SFIRSESC,
CIND NU GASESC UN ADAPOST
SI PRIETENII MA PARASESC,
MA UIT SPRE CER UNDE ZARESC
LUMINI CE SE RASFRING IN JOS,
E-ATINGEREA DIN PARTEA TA,
EU CER PUTERE SA-NTLEG MAI BINE
CARE ESTE VOIA TA CU MINE.

TU CERI SA MA OPRESC IN LOC,
SI SA-MI REVAD UMBLAREA, STAREA...
ITI CER DIN NOU CA DUHUL SLAVEI
SA LUMINEZE PESTE MINE.
ACUM, AICI, EU CER O, DOAMNE,
TREZIRE, RIDICARE, MILA.
EU CER ESENTA TA CEA SFINTA,
SA VINA IAR IN OMENIRE,
SPRE CEI CE ITI URMEAZA CALEA.

O, DOAMNE, ACUM CIND NEPASAREA,
ADUCE SOMN IN ADUNARI,
DE NU VII DOAMNE PE LA NOI...
SE STINGE VLAGA-N MULTI.
SE-ASEAZA OMENEASCA-NTELEPCIUNE,
CE-NCURCA TOT MAI MULT LUCRAREA SFINTA.
SE URMARESTE FARA VREREA NOASTRA,
NUMITA ECUMENICA GLOBALIZARE...
DAR, DOAMNE, CARE-I A TA VOIE?