Acel ce a gustat disprețul.

Acel ce a gustat disprețul

Acel ce ai gustat disprețul,
Acel ce lumea te-a urât,
Om al durerii... suferinței... ,
Eşti Tu Isuse prea iubit.

Acel ce nebăgat în seamă,
De cei pe care Tu-i iubeai,
Te-au dat la moarte, fără teamă,
Când Tu doar bine le făceai.

Acel ce ai gustat amarul,
Când toți cei dragi te-au părăsit,
Tu ai băut întreg paharul,
Şi pentru toți ai suferit.

Ai fost un Om fără de vină,
Ai fost un Miel nevinovat,
Din pâinea Ta ai dat şi altor,
Dar ei în față te-au scuipat.

Tu ai purtat pe lemnul crucii,
A noastre multe fărădelegi,
Te-ai dăruit să dai iubire,
Şi mântuire lumii-ntregi.

Acel ce ai strigat... mi-e sete,
Tu apă din belşug le-ai dat,
Dar ei ți-au dat oțet cu fiere,
Atunci când te-au crucificat.

Acel ce ai hrănit mulțimea,
Cu pâini şi peşte înmulțit,
Ai dovedit că eşti iubirea,
Pe cruce când Te-au răstignit.

Ai vindecat orişice boală,
L-ai ridicat pe cel căzut,
Ai luat asupra Ta păcatul,
Când pentru lume te-a durut.

Te-au judecat atunci preoții,
Te-au dus în fața lui Pilat,
La moarte noi te-am dat cu toții,
Ooo... Mielule nevinovat.

Ai fost batjocorit de lume,
Şi chiar de cei din casa Ta,
Te-au prigonit, Te-au dat la moarte,
Ți-au pus o cruce-atât de grea.

Cu drag Tu ai urcat calvarul,
Din dragoste doar pentru noi,
Chear de amar Ți-a fost paharul,
Ai biruit acest război.