Acei ce şi-au păstrat curată a lor haină

Acei ce şi-au păstrat curată a lor haină


Acei ce şi-au păstrat, curată a lor haină,
Pe Domnu-n totdeauna, l-au slujit cu-adevărat,
Ei nu s-au întinat, ci au vegheat în taină,
Și de Isus nicicând, ei nu s-au lepădat.

Acei ce şi-au păstrat, curat-a lor cărare,
După Cuvântul Lui, mereu s-au îndreptat,
L-au strâns mereu în inimi, supuși ei cu ardoare,
Ca tineri devotați, departe de păcat.

Acei ce mâini curate, spre cer vor să ridice,
Fără mânie-aprinsă, şi fără îndoieli,
În orice loc se roagă, cu mâinile întinse,
Şi-n orice vreme umblă, ei după rânduieli.

Acei ce şi-au păstrat, a lor inimi curate,
Sunt fericiți de-a pururi, mereu în orice ceas,
Îl vor vedea pe Domnul, şi a Lui bunătate,
Căci mâna Lui veghează, mereu la orice pas.

Acei ce şi-au păstrat, cu frică legământul,
Ei l-au urmat pe Domnul, şi nu s-au lepădat,
Căci din pruncie ei, au cunoscut Cuvântul,
Ce-a fost sădit în inimi, şi-n cugetul curat.

Acei ce şi-au păstrat, învățătura sfântă,
Mereu Cuvântul Vieții, l-au pus pe primul loc,
Ei au săpat adânc, până au dat de Stâncă,
Iar Stânca era Domnul, puternic Savaot.

Acel ce şi-a păstrat, în duh încredințarea,
E cel care suspină, când urcă aplecat,
Ca Domnul Cel din ceruri, în dragostea Lui mare,
Doar cu suspine grele, în deal când a urcat.

De vom păstra cu frică, credința noastră vie,
Vom moşteni cu Domnul, a Lui Împărăție,
Cu Sfinții vom da Slavă, Celui ce ne-a salvat,
Căci ne-a adus la viață, şi ne-a răscumpărat.