Acan

Acan
Iosua 7, Psalm 36:2, Proverbe23:4


Cercetează-ţi inima
(Şi dorinţe şi gândire)
Nu cumva să porţi în ea
Gânduri de îmbogăţire.

Să doreşti a propăşi
Nu-i păcat, o ştim prea bine!
Şi să vrei a te-ngriji
De ai tăi dragi, se cuvine.

Însă a te chinui
Să tot strângi, să faci avere
Şi dacă te-o stăpâni
Lăcomia cu putere,

Atunci e un mare bai
Căci Iacov, cu Domnul frate,
Zice: “Bogaţilor, vai
De voi, că în nedreptate

Aţi strâns multe bogăţii
Şi-aţi trăit în desfătare
Însă iată, va veni
Peste voi un necaz mare!

Toţi acei care-au luat
Lucruri date nimicirii,
Nu vor ţine niciodat’
Piept vrăjmaşilor şi firii.

Căci aşa s-a întâmplat
Cu Acan, odinioară;
A poftit şi a luat
Din Ierihon o comoară;

O manta de Şinear
(Moda nu doar azi loveşte!)
O placă de aur rar,
Nu ştiu azi cât cântăreşte,

Da-nţelegem că era
De-o valoare foarte mare,
Cincizeci de sicli avea
Şi-argint, mai multe ocale!

Toate-acestea le-a-ngropat,
(Aşa ne spune Scriptura)
Credea că va fi bogat,
Că dăduse lovitura!

Însă Domnul a ştiut
Tot ceea ce el făcuse
Şi tot poporu-a pierdut
Bătălia ce-ncepuse.

Căci dacă ai vreun păcat,
Dumnezeu nu te ajută
Şi nici binecuvântat
Nu mai eşti, pierzi orice luptă!

Şi a fost descoperit
De Dumnezeu. Vinovatul
A fost aspru pedepsit
Cum n-a mai fost niciun altul!

Cei ce vor a fi bogaţi
Singuri se străpung cu chinuri
Şi sunt iute seceraţi
Ca şi iarba de pe câmpuri.

De aceea, te rugăm
Doamne, azi ne cercetează,
Din inimi să alungăm
Orice gând ce ne pătează

Veşmântul ce ni l-ai dat,
Mantaua neprihănirii.
Ne fie aur curat
Credinţa, nu pofta firii!

Căci dorim să fim bogaţi
Nu-n arginţi, ci-n fapte bune!
Să fim binecuvântaţi,
Tuturor să putem spune

Ca traiul cel mai frumos
Şi deplina fericire
E să fii al lui Hristos
Şi să capeţi mântuire.