ACAN

ACAN

În măreţul plan al mântuirii,
Ştim de-o lume fără de Cristos
Care-i dată veşnic nimicirii:
E păcatul celui păcătos.

Dacă n-ar fi fost Acan în Carte
Israel nu ajungea înfrânt,
Şi nici Iosua bolnav de moarte
Când se prăbuşise la pământ.

Da, Acan pe toţi ne reprezintă
Cu tot rău-nfipt adânc în noi,
Eul care n-a-ncetat să mintă
De-ţi ridică părul tot vâlvoi.

E ceva în noi care-i dat morţii
Şi de-această moarte toţi murim.
Domnul a făcut să cadă sorţii
Vinovatul cel pe care-l ştim.

Un Acan e-o sursă de înfrângeri
Ruşinoasă pentru orice sfânt.
Nu te vor salva nici om, nici îngeri,
Dacă nu te scoli de la pământ.

Şi-ai să vezi mai clar de unde vine
Pierderea războiului cumplit.
Cauza o duci mereu cu tine:
Eul tău ce nu e răstignit.

E nevoie dar de-o cercetare?
De-un popas în lacrimi petrecut?
De-o credinţă mai biruitoare
Sau să stai pe-al sângelui sfânt scut?

Vino astăzi, frate, sus pe munte
Unde-i crucea Domnului Isus!
A purtat El spini adânci pe frunte,
Noi s-avem cununi de slavă Sus.

Dar cununa-i pentru biruinţă,
Nu-i pentru Acanul cel mişel.
Haideţi toţi, smeriţi, cu pocăinţă,
S- ascultăm de-acum pe sfântul Miel!