Abate-ți inima creștine

Abate-ți inima creștine, de tot ce ți se pare rău,
Căci relele nu sunt plăcute, vre-o dată și de Dumnezeu,
Păzește-ți ochiul de lumina, care te poate rătăci,
Ca să nu mori în amăgirea, care dorește-a te-amăgi.

Să lași mânia și iuțimea, să taci în fața Celui sfânt,
Și fii plăcut în toate care, cerute ți-s de glasul blând,
De rău să stai mereu departe, fa binele ca Dumnezeu,
Să-și amintească-ntotdeauna, crestine de sufletul tău.

Ferește-ți buza de cuvântul, ce este el înșelător,
Adapă-te doar din acela, ce curge el dintr-un izvor,
Ce-i de sub tronul îndurării, care nu poate el seca,
E viu și în pustiul care, apare-adesea-n fața ta.

Abate-ți pasul de pe urma, acelor ce-s atât de răi,
Să nu ajungi un rob creștine, a multor astăzi dumnezei,
La adăpostul feței Sale, tu să rămâi... să fii văzut,
De Cel ce-i plin de-nțelepciune, lucrarea Sa de început.

Dorința să o ai fierbinte, de-a locui în casa Sa,
Și nu te-abate nici-o clipă, să poți ca să ajungi în ea,
Cântarea laudelor Sale, pe buze să o ai mereu,
Să fie doar pentru-Mpăratul, căci doar El este Dumnezeu.

De guri ce sunt lingușitoare, să fugi căci vor a-ți nimici,
Ființa ta... și-nspre pierzare, te vor conduce zi de zi,
De gura ce ți-a dat suflare, s-asculți la bine și la greu,
Căci gură care dă ea viață, e gura cea de Dumnezeu.

Cuvântul Lui este puterea, ce morții poate învia,
El leagă răni ce-aduc durere, s-o lege poate și pe-a ta,
Rămâi la râu de veselie, care te poate ferici,
Abate-ți gândul de-ntristarea, dorită a te nimici.

Pe urma cea însângerată, să-ți fie pasul... viața ta,
Pe buze lauda-nălțată, privind mereu spre slava Sa,
Abate-ți inima creștine, de tot ce ți se pare rău,
Fă binele căci totdeauna, este plăcut de Dumnezeu.
Amin