A venit vremea din urmă

A venit vremea din urmă,
Sunt creștinii prigoniți,
Rabdă foamete... războaie,
Alungați... batjocoriți,
Și cuvântul vor să-l schimbe,
Cei care îl răstignesc,
Pe Isus încă odată,
Ei cuvântul... irosesc.

A venit vremea din urmă,
Ea o teamă a adus,
Și o mare lepădare,
De credință... de Isus,
Întrebări fără răspunsuri,
Înălțate-s către cer,
Rătăciri... căci sunt alese,
Drumuri pentru cei ce pier.

Au venit acele vremuri,
Ce vestite-au fost cândva,
Pentru cei ce-n nepăsare,
Tot au stat când El vestea,
Pentru cei necredincioșii,
Pentru cei ce-s obosiți,
A venit pentru aceia,
Ce sunt goi... și ațipiți.

A venit cu o strigare,
Să trezească vreme-ar vrea,
Pe cei adormiti pe cale,
Ce nu-s după voia Sa,
Celor prieteni ce-s cu lumea,
Vremea astăzi le-a adus,
O mai mult-apropiere,
De sfințire... de Isus.

Celor bârfitori... azi... vremea,
Cea din urmă ce-a venit,
Le-a deschis mai mult ea gura,
Însă pentru mijlocit,
Le-a luat din timpul care,
Grija altora purtau,
Azi îi poarta-n rugăciune,
Pe acei ce îi bârfeau.

Pe acei de pe-nălțime,
Astăzi ea ia coborât,
Ca să lupte... să-nțeleagă,
De ce altu-i obosit,
Dezbrăcați sunt de mândrie,
Prin urgie sau război,
Sau poate prin suferință,
Sau poate și prin nevoi.

Pe cel lacom astăzi vremea,
Este cea ce l-a făcut,
Sa-nteleagă că valoare,
Are cerul mult mai mult,
L-a făcut să înțeleagă,
Care viaț-are valoare,
L-a făcut să înțeleagă,
Că tot las-aici când moare.

Ea ne-aduce și o veste,
Că aproape e Isus,
Și ce face fiecare,
Nu-i nimic de El ascuns,
Ne-a mai dat încă o vreme,
Noi ca să ne pregătim,
Pentru toți ea e venită,
Pentru ea să-i mulțumim.

Să nu așteptăm o alta,
Ce mai grea ea va veni,
De nu ne sfințim noi astăzi,
Noi puteri nu vom primi,
Să ne-apropiem de Domnul,
Vremea azi mereu ne spune,
Căci nu este vre-o scăpare,
Alta către cer... în lume.

Să ne înarmăm cu arme,
Cerul ce ne-a dăruit,
Cine astăzi se-narmează,
Nu vă fi el biruit,
Să-nțelegem bine vremea,
Ce venită e acum,
Este-un dar... ea este harul,
De-a grăbi pasul pe drum.
Amin(diana)