A Venit Vremea

A venit acuma vremea
Să te-ncrezi şi tu-n Cuvânt
Nu zăbovi, arată-ţi vrerea
Fă cu Domnul legământ.

Sunt atâţia ani de zile
De când spui că te-ai predat
Dar trăieşti mânat de fire
Şi de Domnu-ndepărtat.

Mereu tu ai găsit motive
De a amâna momentul
Dar mereu rămâi în fire
Şi iar pierzi evenimentul.

Şi ce e mai curios
Că întotdeauna spui
-,,Domnul meu este Cristos"
Dar nu se vede, faptă nu-i.

Tu te superi imediat,
Când unul nu te-aprobă
Nu vrei să ştii de el, ai uitat
Că-are şi el drept la vorbă.

Şi chiar dacă îţi vorbeşte
Tot tu dreptate ai
Nimic nu-l mai îndreptăţeşte
Păcate, tu deloc nu ai.

Indiferent cât ţi s-ar explica
Niciodată, tu nu te cercetezi
Rămâne doar părerea ta
Să fi greşit? Nu poţi să crezi!.

Tot ceea ce ţi s-a scris
Tu le răstălmăceşti
-,,Ce, aşa a spus Isus
Că trebuie să mă iubeşti".

Şi încă pe Domnul mai rogi
Celuilalt, să-i dea lumină
Tu n-ai greşit, n-ai ce să dregi
Şi cu nimic nu eşti de vină.

Şi-atuncea eu, cel păcătos
Ce ţi-am cerut iertare
Eu, cel umil şi mai de jos
Ce să fac acuma oare?

Să stau cu capul aplecat
Şi să-mi întorc obrazul?
Când ştiu că nu-i adevărat
Şi Domnu-mi spune că e cazul,

Un pic ca să te scutur
Realitatea Lui s-o vezi
Să-ţi scriu şi să te mustru
Spunându-ţi să te cercetezi.

Şi fă două grămezi,
Ale tale şi-ale mele
Toate faptele să le analizezi
Şi vezi ce vor să-ţi spună ele!

Dar totul e deşertăciune
Ce-ai spus şi ce am spus
Domnul să dea înţelepciune
Vino! Vino degrabă la Isus.

Nu mai lăsa să treacă vremea
Încrede-te doar în Cuvânt
Şi fă şi tu asemenea
Celor, care cu Domnul au făcut
Preasfântul Legământ.

27.09.2011 Firenze