A trebuit

A trebuit ca să cobor în mine
Să stau de vorbă doar cu eul meu
A trebuit să-nchid fereastra către lume
Să te-aud pe Tine... Dumnezeu
A trebuit să îmi analizez viata
Pe mine însămi să mă cercetez
A trebuit să risipești din a mea minte ceața
Să-mi amintesc de-ntâiul crez
A trebuit să regăsesc puterea
De-a renunta la lucruri ce iubeam
Să tai din mine ignorând durerea
Ce adânc în fire o simțiam
A trebuit să lupt destul de multă vreme
Cu obiceiurile care m-am deprins
Am tot căzut și-am implorat putere
Până ce-o mana nevăzută m-a cuprins
A trebuit să mă prind strâns de-o haină
A unui om ce avea chip de Dumnezeu
Eu nu-L puteam vedea decât prin ceață
Deși... parcă în viața mea a locuit mereu
A trebuit să-i cer înțelepciune
Să-nvăt a merge ca și-un nou născut
Dar mă prindeam în jurul meu de toate
Și... iar cazut-am la pământ
A trebuit să las în urmă totul
Să uit greșeala din trecut
Să mă țin strâns de poala hainei Sale
Și s-o iau iarăși de la început
O vreme am pășit pe cale
Plutind în har și-n bucurii...
Credeam că-n următoarea clipă
Ești chiar pe nori... chiar că ai să vii
Dar a venit și clipa de-ncercare
Și lupte despre care n-am știut
A trebuit să recunosc că-n disperare
Puterea Ta Isuse ma ținut
A trebuit să-nvăt că-al tău dușman nu moare
Că el se lupta ca să ia din ce-I al Tău
Și-ncearcă a imita tot ce-ai făcut sub soare
Ademenind pe om din drumul său

A trebuit o jertfă și o cruce
Și un Calvar și o suferința grea
Pe om în sfințenie al aduce
Pe mine să mă poți răscumpăra
Mai trebuie să lupt să fiu statornic
Când sunt cazut s-o i-au din nou de la-nceput
Că eu renunț ușor când lupta-i mare
Dar Tu... la mine niciodată nu renunți
Tu mi-ai adus din nou înviorare
Când nevegherea mea Te-a n-depărtat
Și mă acoperi iar cu îndurare
În toate ești așa de minunat!