A rupt pecetea

A rupt pecetea


Din adevar graieste Duhul
Si este pus ca marturie,
Ca sa conduca in lucrare,
Pe cei veniti la Apa Vie.

Pentru o vreme oarecare
Ai zice ca nu-i legamant.
Ca cerul sta si in tacere,
Se departeaza de pamant.

Cu locul unde e sfintenie,
Cu legaturi de viata-n dar
Prin Domnul care in smerenie
Ne-a facut mantuitori prin har.

Si nu au parte de pamant,
Cei doritori sa-L intalneasca,
Ca trec grabiti prin Duhul Sfant,
Si cerul o sa-l mosteneasca.

Si vin mai multi ca luati de vant
Si nu mai vor sa se uneasca,
Cu lutul si a lui vesmant
Ca au o patrie cereasca.

Cum vor ramane printre stele
Cum vor gasi drumul spre rai,
E partea Duhului de care
Noi tot vorbim cu mare grai.

Caci destinat a fost sa fie
O calauza-n orice zi,
Si nu se lasa cu mandrie,
In inima ce l-ar dori.

Dar de asculti si esti statornic
Si vrei sa mergi sub umbra lui,
Se schimba inima nevolnic
Si se preda azi Domnului.

Au sub osanda sentimente
Ce nu mai vor sa le coboare,
Caci prea de pret e Domnul slavei,
Ca sa Il uite unde oare-i.

Si poti ca sa mai simti o clipa
Acoperit de-a Sa prezenta,
Calitatea cea de seama
A iubirii-n permanenta..

Si multi au fost sa mai gaseasca,
Un strop din haru-i meritat,
De cand au stat sa-L intalneasca .
Pe Domnul ce l-au ascultat.

Iar azi, aceeasi vorba dulce
Acoperind al tau suspin
E gata-a vrea a te conduce
Ca sa ajungi la cel Divin.

Din prea umblatele poteci,
Cu gropi ascunse de caldura
Se vrea de sus sa le intreci
Si altu-i drumul spre scriptura.

Acolo au sa fie scoase
Cu mult prea marea Lui iubire
Tot ce nu era folositor,
Si nu ducea inspre zidire.

De-acum sunt clipe ca sa vie
Cerescul Tata iar la noi
Prin Fiul Sfant cand o sa fie,
Sa sune trambita de-apoi.

Amin