A plecat astăzi o vreme

A plecat astăzi o vreme, care n-am crezut că trece,
A mea inimă-a lăsat-o, fără viață... goală... rece,
Mi-a lăsat o ran-adâncă, ce nu are vindecare,
A deschis vremea rămasă, ușa largă spre pierzare.

A plecat lăsând în urmă, gust amar și-o grea durere,
Mi-a furat acele vise, ce-mi erau o mângâiere,
Mi-a furat acea nadejde, ce mereu îmi aducea,
Un sfârșit cu-Acela care, l-am numit... iubirea mea.

A plecat luând avântul, înspre cer ce l-am avut,
A frânt zborul ce-n iubire, el era un zbor plăcut,
A luat cu ea azi vremea, dragostea... tot ce-am iubit,
Mi-a luat orice speranță, sunt astăzi dezamăgit.

A plecat fără să-mi lase, doar un strop mic de lumină,
Mi-a adus o lungă noapte, de fiorii morții plină,
Mi-a adus doar tulburare, vremea ce m-a părăsit,
Mi-a adus o vreme astăzi, care eu nu mi-am dorit.

S-o mai am... . nu pot... ea iute, astăzi s-a îndepărtat,
Nedescrisă e durerea, care-n mine a lăsat,
Îmi aduce numai lacrimi, care nu mi le doresc,
Tot ce-am vrut... a fost un lucru... eu am vrut doar să IUBESC.

S-o întorc... nu pot căci vremea, ea nu este-n mâna mea,
Nici puterea de-a aduce-o înapoi n-o am... căci ea,
Este-n mâna Celui care, l-am iubit... îl mai iubesc,
Chiar dacă se trece vremea, pentru El o să trăiesc

Voi iubi ascuns... căci iată, vremea azi m-a părăsit,
Plină ce era de Domnul, Cel pe care l-am iubit,
De rămân eu azi în urmă, las ca vremea să se treacă,
Chiar de ale mele lacrimi, sunt acele ce mă-neacă

Voi închide astăzi ochii, inima o-nchid căci eu,
Nu vreau să trăiesc în viață fără Cel care mereu,
Mi-a fost dragoste... iubire, mi-a fost tot ce n-am avut,
Azi din nou sunt eu doar unul... unul în necunoscut.