A Obosit Pământul

Parcă se-aude-nnoapte un clopot de aramă,
Un sunet de trompetă,peste pământul mamă;
Pământul ce de veacuri a dat hrană bogată,
La tot ce Dumnezeu, pe el a pus odată;

Acum, parcă oftează, simţind şi el povoara;
Văzând cum îi dispare, zi după zi comoara,
Comoara cea păstrată de veacuri în hambar
Se-npuţinează-ntruna, ca picurii de har!

Ca roua dimineţii,peste grădini şi câmp,
Ca zilele ce trec , an după an, prin timp;
Ca ploaia care cade din norii ce-i greoi
Şi-apoi, dispare iute,prin crepături şi văi!

Totul se duce-n grabă, spre marele-asfinţit !
Ca soarele în fugă, pământul încălzind!
Ca stelele-n mişcare, ca luna pe orbită,
Toate au ostenit, de munca lor trasată!

Parcă le-aud strigând, la Cel ce le-a-ntocmit
Să le mai de-a o pauză, căci mult au ostenit!
Pământul tot lucrează de veacuri depărtate
Să dea la tot ce-i viaţă, din ale lui bucate!

Iar soarele pe cer de mii de ani trimite,
Pe-acest pământ bătrân, din razele lui calde!
Împrospătând natura, cu tot ce are viaţă!
Iar omului cu drag, în zori îi dă bineaţă!

Tu om creat din tină, de însuşi Dumnezeu
Crezi c-ai să trăieşti veşnic, fără de Fiul Său?
Pământul te hrăneşte din ordinul ce-i dat
Dar tu plăteşti tribut fiindcă n-ai ascultat!

Să nu uiţi căci Stăpânul te vrea în veşnicie
Grăbeşte-te să urci cu-al cerului solie,
Hristos azi te întreabă: Eşti pregătit de zbor?
Căci încurând pământul va fi pustiu şi gol!

Ascultă dar, i-a seama, la viaţa ta de om,
Nu amâna căci mâine poţi să ajungi un scrum!
Dar azi dacă te-ntorci la Domnul Dumnezeu
Mâine, poţi trăi veşnic, în Paradisul Său!
12/23/2008gl