A-nceput azi prigonirea

A-nceput azi prigonirea,
Dar noi tot nu ne trezim,
În curând vine răpirea,
Dar toți liniștiți dormim.

Nu-nțelegem ce ne spune,
Timpul care-i azi afară,
Când se-aduce către Domnul,
Numai hulă și ocară.

Nu vedem cum se-mplinește,
Tot ce-n biblie citim,
Doar citim... și-n nepăsare,
Iar cu toții adormim.

Nu vedem c-apocalisa,
Este vie printre noi,
Și am devenit cu toții.
Robi adâncelor nevoi.

Robi pământului ce astăzi,
El stăpân ne-a devenit,
Alergăm pe el întruna,
Motivând... mai este timp.

Dar răpirea e aproape,
Astăzi toate ne vorbesc,
Toate slovele ce-s scrise,
Le vedem... se împlinesc.

Se urăsc mamă cu fiică,
Dar și frații se urăsc,
Cei mai mari din fruntea țării,
Pe creștini îi prigonesc.

S-au născut în adunare,
Și proorocii mincinoși,
Care au mare valoare,
Pentru-acei ce-s curioși.

S-au născut multe oițe,
Care-n față se găsesc,
Au uitat că Domnul spune,
Turma Eu o păstoresc.

Să ne fie somnul astăzi,
Somnul cel mai tulburat,
De-acest timp care-i afară,
Și de-un glas ce-a răsunat.

Să ne fie deșteptarea,
Sub o trâmbiță ce sună,
Chear de sună mult prea tare,
Este-o deșteptare bună.

E cu mila Lui cerească,
Prin mânie de-ar veni,
Unul n-am sta-n nepăsare,
Noi pe loc toți ne-am trezi.

Dar a Lui ce-i bunătate,
Astăzi încă ne vorbește,
Căci iubirea Lui e mare,
El cu ea-ncet ne trezește.

Să ne ridicăm din patul,
Ce e maole și pufos,
Nu-n picioare... ci-nchinare-n,
Fața sfântului Hristos.