A mamei privire...

Când pruncul în lacrimi se-aprinde
- C-așa sunt copiii din fire -
Îl vezi cum mânuțele-ntinde
La o dulce a mamei privire.

Când lucruri prin casă-s grămadă
- C-așa-mprăștie pruncii din fire -
Să vezi cum le strânge îndată
La severa mamei privire!

La școală el face probleme
- Așa mai fac pruncii din fire -
Acasă? Un-doi e la teme,
Când mama-i aruncă-o privire.

Când fiul mai uită de Domnul
- C-așa uită unii, din fire -
Se-ntoarce târziu cu păcatul,
Sub plânsă a mamei privire.

Serviciu, ea face, nu tace
- Așa-i o femeie din fire -
Când geanta acasă-și desface,
Vezi cea mai frumoasă privire.

Când soțul nervos vine-acasă
- C-așa sunt bărbații din fire -
Tot cerul coboară la masă,
Văzându-i iubirea-n privire.

Dar limita-n public de-o-ntrece
- Așa fac bărbații din fire -
Să vezi cât de iute "le-ntoarce",
Când ea îi aruncă-o privire!

Când ruga pe-altar nu-i de-o lună
- C-așa trage omu-nspre fire -
În jurul Scripturii i-adună -
Ne-nfrântă a mamei privire!

Durerea căminul de-l frânge
- C-așa e! Trăim și în fire -
Îl ține-ancorată de cruce
A mamei, la Ceruri, privire.

Nepoții când vatra-i inundă
- C-așa e viața în fire -
De-o dragoste mare abundă
A mamei-bunică privire.

În prag la povești îi așteaptă... .
- C-așa e bunicuța din fire -
Le face-orice moft, dar nu-i ceartă,
Decât cu o blândă privire.

Viața când jos o sfârșește
- Ea nu mai trăiește în fire -
Cu Domnul în cer se-ntâlnește
A mamei cerească privire.

Prin vremi ne rămâne-amintirea
- Curând vom scăpa și de fire,
Când toți vom primi nemurirea
Și-n veci o cerească privire!