A fost odata ....

A fost odata o femeie pocaita
Cu inima mereu zdrobita
Ce ne-ncetat ea se ruga
Pentru ai sai copii mijlocea

Copiii ei pe care i-a nascut
Chiar copiii ei pe care i-a invatat
Pe Isus sa-L iubeasca neincetat
Ratacesc prin lumea rea fara nici un fel de scut

Avea o frumoasa fata si un baiat educat
Doua suflete pentru care tot ce avea a dat
Sa-i creasca in frica de Domnul a incercat
Dar lumea inselatoare din plin i-a acaparat

Mergand pe cararea catre casa
Fata ei gandea intens
O intrebare o apasa
Ce-a facu sa izbucneasca-n plans

"Oare chiar exista Dumnezeu?
Oare si pentru mine a murit Fiul Sau?
De ce ma simt asa murdara ,
Daca El nu exista?

Pe cand ea tot gandea oare-ntregi
Fratele ei a venit razand
"La ce te tot framanti si plangi?
Nu mai fi copila povestile mamei ascultand"

Daca Dumnezeu exista
Mie mi se arata
Si imi dovedea
Ca a trait candva

Zile- n sir usor trecura
Anii tot la fel
Dar iubirea mamei nu scazuse
Ci pentru ei , ea ramanea model

Incerca ca sa le spuna
Pe copii ca sa-i supuna
Slujirii Tatalui Ceresc
Dar ei fara teama pe diavolul slujesc

Fata simtea tot mai tare un gol urat
Pe care isi dorea sa-l umple
Dar cine putea ca s-o ajute
Daca nu chiar Dumnezeul Sfant?

Ea a mers mai mult fortata
De a mamei staruinti
In Casa Cerescului Tata
In adunarea celor Sfinti

Cand cu emotii incet pasea
Pe al usii casei prag
Ea simtii adanc cum pacea
A intrat in sufletu-i pribeag

A cazut jos nepasandu-i
De toti ochii ce-o priveau
Si in hohote de plans amare
Ea pacatul lui Dumnezeu marturisea

"O , Isuse, cum de n-am simtit
Al Tau scump si drag fior?
Cum de eu nu Te-am slujit
Si mereu Te-am prigonit?

Primeste-ma te rog Iubite Tata
In a Tale calde si blande brate
Si nu ma mai lasa vreodata
Sa cred lumea cand despre Tine minte

Tu Esti Tot ce Sfinte Tata
Eu as vrea sa am vreodata
Esti iubirea , fericirea
Esti neprihanirea mea"

Mama ei nu mai avea lacrimi
Nu stia cum sa-I multumeasca
Aceluia ce-i facura
Frumoasa-i fata sa rodeasca

"Cum as putea sa-Ti rasplatesc?
Cum as putea sa Te Slavesc?
Fetita mea prin Tine a gasit salvare
Numai prin indurarea Ta cea mare

Dar nu uita ,te rog, Doamne
De-al meu unic , bun baiat
Nu-l lasa sa piarda vremea
In mocirla si pacat"

Baiatul cand auzise
Ca a lui iubita sora
A lasat a lumii soapte
Si pe Dumnezeu slujeste

Plin de nervi si plin de ura
A scuipat-o si-a batut-o
Ca din lume s-a lasat dusa
La casa Tatalui Sfant

A iesit nervos afara
Si urland , zbierand rostea
Numai cu blesteme lui Isus se adresa
Cum niciunde nu se mai auzea

"Isuse , daca Tu existi
Haide , Vino sa te vad aici
Sa te aud si eu cum vorbe calde zici
Ca sa cred ca Tu cu adevarat existi

Mai tarziu cand el acasa
Pe carare-n jos mergea
Se gandea cum de-a sa sora
Pe Cel Sfant acum slujea

Ajungand in fata casei
Foarte rau el se simtea
Dar deodata un batran a zarit
Si asa omul i-a vorbit:

" Baiatule imi este mila tare
De-al tau suflet ratacit
Caci Dumnezeul Mare
Cu cancer te-a pedepsit"

"Cine esti ? De unde vi?
De care Dumnezeu vorbesti?
Caci eu stiu si spun mereu
Nu exista Dumnezeu"

Speriat , nelinistit
La spital el a fugit
Unde medicul spusese
Ce acel batran graise

"Trebuie sa dai crezare
Ca la douazeci de ani
Tu un cancer in dezvoltare
In ai tai plamani il ai

Acuzandu-l , necrezandu-l
Pe acel medic de minciuni
Injura , dar pana cand ,
Nu va crede in minuni?

El intr-una tot spera
Dar tot mai rau ii era
Mama lui urla in gand
Pe baiatul ei nu-l vrea in mormant

Se ruga si tot postea
Dar cerul tacut era
O minune astepta
Dar nici un raspuns nu primea

Ajungand din nou la medic
Analize din nou i-a facut
Si i-a dat doar inca un pic
De trait pe acest pamant

Baiatul stand pe pat intins,
Cu mama sa alaturea
Ce pe scaun ea dormea,
A izucnit adanc in plans

"Daca Tu existi Tata Cesresc
Fa o minune si ridica
Aceasta boala grea cumplita
Din al meu trup omenesc

Caci promit ca dupa-aceea
Eu la Tine o sa alerg
Si-o sa las chiar lumea-ntreaga
Doar pe Tine te aleg

Atunci un glas puternic
In ureche ii rasuna
Care ii spunea intruna
E prea traziu acuma

La fata acest baiat
Deodata s-a schimbat
Si implora duios
Isuse, ai mila de-al meu suflet pacatos

Speriata ca prin vis
Mama lui sleita de puteri
Auzea si nu credea
Ce fiul ei spunea

"O, mama, mai am doar inca un pic
De trait pe acest pamat
Te rog cere-I si tu indurare
Caci El mila multa are

Iarta-ma ca tot mereu
Eu am ras de-al tau Dumnezeu
Ca nu te0am ascultat
Cand spunea-i ca Este adevarat "

Cat mai poate si o mama
Suferinta sa indure
Cat sa poata sa suporte
Incercarile prea multe

Cu ultimele forte
Ea a inceput sa implore
Si sa ceara vindecare
O minune asa de are

Iar atunci din nou el incepura
Sa se roage si sa-si ceara
Pentru toate el iertare
Pentru necredinta-i mare

Dumnezeu din nou i-a ascultat
Si a actionat neintarziat
Pe el la vindecat
O, ce bun este al nostru Imparat

Pe a sa mama a ridicat-o
De jos si-a imbratisat-o
Spunandu-i de aceasta imensa sansa
De-as cladi un drum spre Casa

Dumnezeu e mult prea bun
El ne da prea multe sanse
Sa lasam a lumii drumuri
Sa luptam sa fim in ceruri

De atunci au trecut anii
Mii si mii de clipe pline
Cu Isus el le-a trait tot bine
Si si-a invatat copiii
Pe Scumpul nostru Tata , a-L slujii