A fost o zi, imi amintesc...

A fost o zi, imi amintesc, pluteam pe valul lumii
Ca si un fulg purtat de vant in viforul furtunii.
Fara speranta rataceam, batand la porti straine.
Eu nu stiam, n-am auzit nicicand Isus de Tine.

Eram bolnav si disperat, purtand o grea povara.
Eu nu stiam ca sunt pierdut si rataceam pe-afara.
Eram strain de Dumnezeu, fara de cunostinta
Si nu stiam ca doar prin El pot avea biruinta.

Eram mereu nefericit, credeam ca eu sunt bine,
Dar Tu Isus cand m-ai chemat, eu am venit la Tine.
Si azi eu pot sa zic, Isus, prin harul Tau cel mare:
Eu sunt acum cu Dumnezeu, prin mari si prin oceane.

Trecand acum in a Ta barca prin marea de pacate,
Eu sunt salvat si mantuit, eu nu mai merg spre moarte.
De aceea azi stii gandul meu si spun la orisicare:
"Veniti cu totii la Isus din mari si din oceane!"

Metafora ce reprezinta marea si oceanul
Este pacatul ce in lume ineaca tot neamul
Si din aceste mari furtuni cu valuri si talaz
E numai Unul ce te poate scoate din necaz.

Deci acum stiti cu totii: Isus e Capitanul
Ce conduce Arca sfanta inspre Canaanul.
Canaanul cel ceresc e spiritual.
Doar in arca de salvare treci de orice val.

Amin