A fost o vreme-n viața mea

A fost o vreme în viața mea,
De amăgire, înșelăciune, in viața de credință
Cînd eu credeam că-s pocăită
Însă eram pe jumătate... "păcălită".
Mergeam duminică și joi la adunare, sau cînd era vreo altă sărbătoare
Slujeam, cântam in cor și... cam atât,
Duhul de amăgire îmi spunea că-s mulțumit.
Trăiam un fel de pocăință, cu lumea și cu Dumnezeu
Aveam starea aceea de... călduță, și nu vedeam în asta, nimic rău.

O stare amestecată și nu-mi părea greșit, cu multe datini și obicei lumesc
Deși acum m-am pocăit, încă eram firesc.
Priveam la oameni mai în vârstă, mulți ani de pocăință având 'naintea mea
Și nu mi-am ațintit privirea NUMAI la Isus, și aici a fost greșeala mea.
Vedeam cum frații mei, de Paști, vopseau și ouă roșii
Și miel și iepuraș și tot ce se face-n lume
Și eu priveam in jur la mulți
Făcând ca ei, crezând că așa e bine.
Și la crăciun, pom, brad și alte beculețe
Mâncăruri, prăjituri, așa ca la ospețe.
Și nu era nimic în profunzime, era ceva de suprafață
Și nici schimbări prea mari nu se vedeau
Așa cum ar fi trebuit în a mea viață.

Nici în interior, nici la exterior
Ba chiar cu verset biblic, Satana m-a-nșelat,
Că... templu al Duhului sfânt e trupul meu
De care grijă mare trebe să am eu.
Și-așa am făcut, l-am "îngrijit",
Pină cînd am citit in Cartea sfântă că-i greșit.
De m-ai fi pus între femei din lume
Nu se vedea nici o deosebire.

Și am pus mîna pe scriptură, și am văzut ce mult greșeam
Deși credeam că starea mea e bună, am înțeles atunci ce mult mă înșelam.
Nimic nu spune Biblia, de obiceiuri sau Crăciun
Nici alte sărbători nici despre Bobotează
Cînd s-a născut Isus, exact, nu știm
Lucrul acesta Biblia nu îl menționează.

Eram în apă pîn'la glezne, și mă amăgeam că-i bine așa
Căci firea, voia mea, voia să iasă-n față
Dar Duhul Domnului mă cerceta.
Și m-a împins mai mult în apă, de-mi ajungea pîn'la genunchi
Și am făcut atuncea diferența, de starea ce-am avut-o pînă atunci.
Și am înțeles că viața de creștin, e o pocăință adevărată, sfântă
Și cine vrea sa fie unul autentic
Tre sa pășească pe cărarea strâmtă.
Și Duhul Domnului m-a împins tot mai adânc
Și-acuma apa îmi ajungea la brâu
Și am cerut Duhului sfânt să mă călăuzească
Să mă ajute ca firea pământească sa mi-o țin în frâu.

Și L-am lăsat pe Domnul în inima mea
Să o transforme El, toată ființa mea
Și nu mai sunt nimic din ceea ce am fost
Acum sunt o făptură nouă în Isus Hristos!
Și viața mea de rugăciune s-a schimbat
Cînd Duhul Domnului m-a luminat.

Și El mi-a schimbat vorba, și mintea și gândirea
Și nu mai vreau ca să se vadă omul cel vechi, adică firea
Nimic din ce-i lumesc sa se mai vadă-n mine
Și vreau să semăn tot mai mult, Isus, cu Tine!

Căci prietenă cu lumea eu nu mai vreau să fiu
Nu vreau să fiu vrăjmaș al Domnului cel viu
Să nu iubesc nici lumea, nici lucrurile din ea
Că așa stă scris, negru pe alb, in Cartea Ta.
Căci Tu ne vrei cu gelozie pt. Tine
Să ducem viață de sfințenie, și separați de lume
Ajută-ne ca să privim numai la Tine oricând
Rob, Ție să ți-l facem, al minții noastre gînd.
Să ne ațintim privirea la legea Ta cea sfântă
Să fie acei robi credincioși, care împlinesc după ce ascultă.

Căci ascultarea de Cuvântul Său
E singura modalitate de-ai fi plăcuți Lui Dumnezeu!

Amin!