A fost cândva

A fost cândva

A fost cândva o dimineață
Cum n-a mai fost, cum nu va fi
Nicicând o alta mai măreață
De la început până-n vecii.
A fost un răsărit de soare
Ce pus-a nopții un hotar
Ce-a însemnat o triumfare
Plătită-n sânge pe Calvar.
A fost cândva o biruință
Asupra morții ce-n trecut
Încătușând orice ființă
Din întuneric s-a născut.
Chiar de părea că se sfârșise
Mult prea curând Lumina chiar
Cu împlinirile-i promise
Rămase-n amintire doar,
Chiar dacă strajă și pecete
Și piatră la mormânt i-au pus
Chiar dacă cei mai mari în cete
Nesocoteau ce El a spus,
Chiar dacă mulți credeau că-n lume
El a venit ca-nșelător
În acea zi aflară-anume
Că este Domn Mântuitor.
Când lespedea fu-ndepărtată
Prin voia Domnului Preasfânt
Și straja mult prea lăudată
Căzu cu fața la pământ,
Atunci Domnul Isus, Viața
A înviat triumfător
În acea zi, în dimineața
Frumoasă-a dimineților.
Chiar dacă mulți să nu se știe
Plătit-au să nu fie spus
Ce-i adevăr dintru vecie
Cum că a înviat Isus,
Cel ce-i Viață ca dovadă
La ucenicii Săi s-a dus
S-a arătat ca ei să creadă
Că e Mesia cum a spus.
Și-atuncea plini de bucurie
Au răspândit vestea și-au spus
Netemători la toți să știe
C-a înviat Hristos Isus.
* * * * *
De atunci mereu se amintește
Și multe mărturii azi sunt
Cum că Isus Domnul trăiește
În veci, - ne spune-al Lui cuvânt.
Nu-i o poveste cu-amăgire
E-un adevăr rostit mereu
De martori ce cu mulțumire
L-au ascultat pe Dumnezeu.
Venim oare cu mulțumire
Pentru viața ce ne-a dat
Când a-nviat plin de iubire
Ca să ne scoată din păcat
Sau am dori din nou să moară
În locul eului curând
Nu cumva îl lăsăm afară
Prin fapte, vorbe și prin gând?
Astăzi e timpul cercetării
O, de-am știi al vieții ceas!
Iubirea-I să n-o dăm uitării
S-o prețuim la orice pas.