A FI PLĂCUT

A FI PLĂCUT

A fi plăcut lui Dumnezeu
Nu e posibil cât trăiesc
Prin firea mea, prin Eul meu,
Oricât aş spune că-L iubesc.

Enoh din ceruri a primit
Un semn divin şi foarte clar
Că e de Dumnezeu iubit
Şi înălţat la cer prin har.

Credinţa e-un vehicul sfânt
Ce ne transportă către Cer
Dacă de-aici de pe pământ
Ni-i Duhul Sfânt în caracter.

De n-ai credinţă, dragul meu,
Tu eşti pierdut ca şi Cain.
Nu poţi s-ajungi la Dumnezeu
Doar prin efort şi mare chin.

Tu chiar şi jertfe poţi s-aduci
Din munca ta, din zelul tău.
Numai lucrarea sfintei Cruci
Te scapă azi de-al firii rău.

Chiar stilul vieţii ce-o trăim
Cu oamenii de lângă noi
Arată scopul ce-l ţintim:
Suntem sau nu un sfânt altoi.

Dacă slujeşti ca rob smerit
Cu lacrimi pentru cel căzut
De oameni mulţi vei fi cinstit
Iar Domnului vei fi plăcut.

Cum într-un pom există rodul
Cules apoi de grădinar
Pe-un om îl ştie tot norodul
Prin viaţa lui trăită-n har.

Un semn ceresc e şi vorbirea
Şi binele pe care-l faci
Prin dărnicii şi cu privirea
Dorind cu alţii să te-mpaci.

Când nu faci caz de-o nedreptate
Şi suferi pentru-al tău Cristos
Tu vei lua poveri în spate
S-ajuţi pe omul cel de jos.

Vei câştiga pe mulţi prin fapte
Ce-s bune pentru că-s de Sus
Ca o lumină-n miez de noapte
Ce-L predică doar pe Isus.

Nu da motive firii tale
Ca să cârtească vehement,
Ci cu acei ce-s slabi pe cale
Fii totdeauna mai atent.

Cristos nu S-a slujit pe Sine
Ci nouă tuturor S-a dat
Ca jertfă-n lacrimi şi suspine
Ca să ne scape de păcat.

Tu porţi o întrebare-n tine:
„Cum pot şi eu să-I fiu plăcut
Lui Dumnezeu din slăvi divine
Cu tot ce sunt, cu-al meu trecut?”

Isus te cheamă chiar pe nume
Să vii la El cu tot ce ai.
Şi Duhul poate să te-ndrume
Pe calea care duce-n Rai

Primeşti prin Duh o viaţă nouă
Ca neprihana s-o iubeşti
Lucrând cu mâinile-amândouă
La slava Patriei cereşti.