A fi păstor ...

A fi păstor e responsabilitatea ce-n lume este cea mai mare
Sunt greutăți, pericole, dispreț, respingere tulburătoare
A fi păstor prea rar e un prestigiu, respect sau o onoare
A fi păstor înseamnă s-aduci învățătură, speranță și încurajare.

Numa-n iubirea ce profund se dăruiește și se jertfește în Hristos
Trăirile se regăsesc în armonii și lacrimi care-s vărsate cu folos
În lumea-aceasta nu vei fi ovaționat fiindcă ești un credincios
Disprețuit vei fi, batjocorit, respins și renegat de omul furios.

În zilele acestea păstorul e asociat cu beneficii, privilegii și prestigiu
Astfel motive egocentriste și extreme aduc în multe inimi naufragiu
Ambiții, caracter, talente atunci poți să le înfășori în giulgiu
Nu-aduc beneficii eterne, ci, hotărât, necazuri, dureri și sacrilegiu.

Adevărata slujire e-nsoțită deseori de cupa amară a provocărilor
De ne-mplinirea dorințelor și de botezul dureros al suferințelor
Să fii păstor va trebui să bei paharul băut de Hristos, al defăimărilor
Să aduci în viață mai mult decât iei din ea, acele clipe ale fericirilor.

Nu titlul sau rangul demonstrează prețul sau evaluarea finală
Ci caracterul gândirii și calitatea faptelor este luată în seamă
Orice păstor are busola ce indică ceața groasă și crunta furtună
Când vasul plutește-n deriva, când plouă și-i vânt și iar tună.

A fi păstor e-o responsabilitate ce-n lume este foarte mare
Sunt greutăți, pericole, dispreț, respingere tulburătoare
Dar răsplătirea va fi a acelor ce au slujit aicea cu răbdare
Și au luptat și-au biruit trecând prin clipe grele de-ncercare.

28.11.2009 - Petru Coman - Petroșani