62. Pe ogorul Domnului

Pe ogorul Tău cel mare
M-ai chemat ca să lucrez,
Să Te laud prin cântare
Şi, în taină, să veghez.

Să mai smulg o buruiană
Care creşte-aşa uşor
Cât e cald şi nu e iarnă,
Să lucrez cu mai mult spor.

Pe ogorul Tău cel mare
M-ai chemat să şi adun
Lucruri sfinte, în hambare,
Din recoltă să tot pun.

Să plantez câte o floare
Şi s-o ud cu bucurie,
Aşteptând ca Sfântul soare
Să o crească pe vecie.

Pe ogor e-atâta muncă
Şi mereu de îngrijit,
Că vrăjmaşul mai aruncă
De ogorul nu-i păzit.

E viclean şi când să vină
Ştie, dacă noi dormim
Şi aruncă cu neghină
Peste tot unde-ngrijim.

De aceea, zi şi noapte,
Să fim treji şi să veghem
Ca la capăt, peste toate,
Roade Sfinte să avem.

Şi cu lacrimi să ne fie
Tot ogorul semănat,
Ca-ntr-o zi, cu veselie,
Să cântăm la secerat.