57. Nu te lăsa

Nu te lăsa înfrânt de gânduri,
Ci uită-te din nou în sus
La biruinţa cea mai mare
Ce-o vei avea când ai ajuns

Acolo unde te-ai pornit odată
S-ajungi, orice aici s-ar întâmpla,
Când a Lui slavă fi-va arătată
Şi cu iubire El te va striga.

O, vino, fiul meu iubit, primeşte
Împărăţia ce ţi-am pregătit
Şi-o veşnicie, aici, moşteneşte
Cu toţi acei ce jos au biruit.

Aşa veni Isus cel drag să-mi spună,
Când frântă şi răpusă iar de greu
Îmi întinsese a Lui sfântă mână,
Să văd cât e de mare Dumnezeu.

M-am ridicat şi L-am privit mirată
De ce de mine iar s-a îndurat,
Iar El mi-a spus: pentru că îţi sunt TATĂ
Şi-n toate te iubesc cu-adevărat.

M-a luat în braţe şi mi-a dat putere,
Mi-a spus să lupt că El o să mă ţină,
În orice greu şi în orice durere,
Până a doua oară o să vină.

De-aceea, luptă şi mereu fii gata,
Că nu e mult şi, iată, voi veni
Şi ne-ncetat tu strigă: MARANATA
Cu-acei ce cu ISUS vor birui.

Amin