37. Mila Ta

Cu ce puteri ne-ai îmbrăcat,
Deşi eram necredincioşi,
Din Duhul Tău Cel Sfânt ne-ai dat
Când noi eram neputincioşi.

Ne-ai învăţat şi ne înveţi
De-a lungul anilor și vremi,
Din zorii sfintei dimineţi
Tu tot ne-ai spus: să nu te temi.

Dar noi de vânturi clătinaţi
Şi deseori de valuri duşi,
De îndoieli eram purtaţi
Şi nu ştiam să-Ți fim supuşi.

Priveam la valuri şi la greu,
Şi vânturile ce băteau,
Şi ne opreau pe drum mereu,
Dar să ne-nvingă nu puteau.

Abia atunci am înţeles
Cât Eşti de mare şi-am văzut
Că peste tot ce-a fost şi-am mers,
A fost că Tu aşa ai vrut.

Să Te vedem, să Te slujim
În orice greu şi-n orice stare
Şi tot mai credincioşi să-Ți fim,
Să Îţi dăm slava cea mare.

Că Tu pe braţe ne-ai purtat
Şi n-ai lăsat să ne despartă
Nici multul greu, nici valu-nalt,
Că mâna Ta zilnic ne poartă.

Povara şi orice-am avea
Pe calea această minunată,
Tu-ai fost şi-n veci vei rămâne
Cel mai milos şi mai bun Tată.

Amin