30. Tu, Isus

Tu faci să strălucească
Lumina Ta divină,
Pe Tin’ să te zărească
Şi cei ce n-au lumină.

Tu faci atâta bine
La toţi, că îi iubeşti
Şi-i vrei doar pentru Tine,
Isus, să-i mântuieşti.

Tu-asculţi şi rugăciunea
Celui ce-i necăjit
Şi îi arăţi minunea
Să simtă că-i iubit.

Tu Eşti atât de mare
Şi-atât de nepătruns,
Sub aripile Tale
Tu-l ţii pe om ascuns.

Tu dai şi bucurie
Celui ce-n Tine speră
Şi-l chemi la Tin’ să vie
La-o viaţă mai prosperă.

Tu dat-ai vindecare,
Pe morţi i-ai înviat,
O, Doamne, cât de mare
Eşti şi de minunat!

Tu dai şi mântuire
La fiii rătăciţi,
Prin marea Ta iubire
Tu-i vrei pe toţi sfinţiţi.

Tu datu-ne-ai de toate,
Isuse, Domnul meu,
Prin marea-Ți bunătate,
Dar oare ce-Ți dau eu?

Se pune o-ntrebare
Acum, la sfârşit,
Ce-Ți dăm noi ţie, oare,
Părinte Sfânt, iubit?

Te-ntreabă, socoteşte
Şi vezi ce-ai cheltuit,
Că cine dăruieşte
E cel mai fericit.

Amin