"De ce a spus Isus, „Du-te și nu mai păcătui,” dacă asta este imposibil?"

Categorie: Pacatul

Chiar este posibil să „nu mai păcătuiești?”

7 minute · CreștinismActiv

În Ioan 8:11 Isus îi poruncește femeii curvare „Du-te și nu mai păcătui.” De ce ar ar spune El asta dacă ar fi imposibil să te oprești să mai păcătuiești?

Multe explicații diferite au fost sugerate, în grade variate de ridiculozitate. Unii oameni zic că Isus a intenționat același lucru ca și un părinte care le spune copiilor lui să înceteze să își mai muște unghiile – sperând să se oprească, dar realistic, neașteptând ca aceștia să renunțe la acest obicei. Alți oameni sunt de părere că Isus a vrut să fie sarcastic și i-a spus femeii să se ducă și să nu mai păcătuiască pentru că a vrut să îi demaște pe farisei. Se pare că toți au o explicație pentru versetul acesta, una mai elaborată și mai îndepărtată decât alta. Aproape nimeni nu a îndrăznit să privească versetul în modul acesta: dar dacă Isus a vorbit serios în ce a spus?

Ce înseamnă să „nu mai păcătuiești”

Dar dacă „du-te și nu mai păcătui” este de fapt o poruncă la a te duce și a nu mai trăi în păcat? Este asta imposibil? Ce a vrut să zică Isus? Până la urmă, Ioan scrie că noi suntem mincinoși dacă spunem că nu avem păcat. (1 Ioan 1:8)

Versetul din Iacov 1: 14-15 ne dă o descriere  bună la acest păcat pe care îl avem toți. „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”

A avea păcat în trupul nostru nu înseamnă că noi trebuie să cedăm în aceste ispite.

Păcatul locuiește în interiorul tuturora. Până la urmă, propriile pofte sunt cele care ne atrag și ne ispitesc. Același lucru vrea să spună și Ioan când scrie că avem păcat. Dar faptul că noi avem păcat în trupurile noastre nu înseamnă că trebuie să cedăm în aceste ispite. Doar atunci când pofta a zămislit, noi face păcat. Cu alte cuvinte, doar atunci când eu sunt de acord cu gândurile și ispitele care se ridică, se poate spune că eu am păcătuit.

Așadar, atunci când Isus spune, „Du-te și nu mai păcătui”, El nu așteaptă ca această femeie să își lase firea ei păcătoasă la ușă și să nu mai fie ispitită niciodată. El îi zice să spună nu păcatului care locuiește în ea și să oprească pofta de la a zămisli; să împiedice ispita să devenă păcat.

Și nu este aceasta oare aceeași poruncă pe care ne-o dă și nouă?

Puterea crucii

Nu spune oare Isus însuși, „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze?” (Luca 9:23) Ce a vrut să zică El atunci cu aceasta că noi ar trebui să ne lepădăm de gândurile și poftele care ne atrag și ne momesc? Că noi ar trebui să ne luăm crucea și omorâm aceste gânduri înainte de a deveni păcat? În acest mod urmăm noi exemplul lui Isus, ispitiți, dar totuși, fără păcat? (Evrei 4:15)

Să ne luăm crucea – aceasta este cheia. Dacă noi facem asta – dacă nu lăsăm niciodată aceste pofte să devină păcat – atunci noi Îl urmăm pe Isus, întocmai cum a poruncit El. Atunci noi împlinim porunca „Du-te și nu mai păcătui.”

„Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Romani 8:13.

„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Coloseni 3:5

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Galateni 5:24.

Este clar că pentru a fi ei lui Hristos, noi trebuie să facem exact aceasta „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile” Ioan 14:15.

Este deci posibil?

Când vei încerca să trăiești această viață de biruință asupra păcatului, vei afla repede că este mai ușor de zis decât de făcut. În ciuda intențiilor noastre bune, noi cădem din nou, din nou și din nou.

„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” Galateni 5:16. Cheia este a umbla în Duhul. Iar a umbla în Duhul înseamnă să fii ascultător de Duhul. Dacă noi facem asta, atunci este scris destul de clar ce se va întâmpla. Noi nu vom împlini poftele firii. Și dacă noi nu împlinim pofta firii – ispita de a păcătui – atunci nu am păcătuit!

A umbla în Duhul înseamnă a fi ascultător de Duhul.

Este ușor să inventezi o sumedenie de motive din care reiese de ce este imposibil să „Te duci și să nu mai păcătuiești.” Te poți gândi că Isus i-a vorbit în mod special femeii în cauză și doar cu privire la curvie. Poți spune că El a zis aceasta doar să le dea o lecție fariseilor și că nici măcar nu a vorbit serios când a spus aceasta. Poți spune că El a intenționat-o ca un îndemn să încercăm din răsputeri până când inevitabil vom cădea.

Dar de fapt, Isus nu a spus niciunul dintre aceste lucruri

Ceea ce a spus El a fost „Du-te și nu mai păcătui.” Iar eu personal sunt convins că Isus a intenționat ce a spus. Îmaginează-ți o secundă că Isus ar fi știut că lucrurile aveau să decadă. Imaginează-ți că El știa că cuvintele lui vor fi înregistrate și împărtășite și propovăduite printre credincioși, 2000 de ani după întâmplare.

Îmaginează-ți că El a ales să spună „Du-te și nu mai păcătui” pentru că intenția Lui a fost ca noi să mergem și să nu mai păcătuim. Niciodată. Nici măcar o singură dată. Și El nu S-a referit doar la acea femeie, doar în această situație, ci la noi toți. La toți credincioșii Lui.

Biblia nu este făcută pentru a se reduce din ea și să fie examinată, explicată și interpretată. Este făcută să fie citită și să asculți de aceasta. Ce spune aceasta? Este de fapt ce înseamnă. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scrisă de oameni cu frică de Dumnezeu, inspirați de Dumnezeu. Nu este nimic din ce este acolo care nu ar trebui să fie acolo. Dumnezeu a știut ce va face. Eu am încredere în El.

Tu ai?

sursa: https://crestinismactiv.ro/