"Ce este considerat păcat?"

Categorie: Pacatul

Realizezi că încă faci lucrurile greșit, deși tu vrei în mod sincer să le faci bine?

6 minute · Kate Kohl

Fiind creștin, eu am făcut un pact cu Dumnezeu că nu voi mai păcătui. (Romani 6:12-13). Acum, după ceva timp, realizez că am greșit ceva, dar este prea târziu – faptul este încheiat. Înseamnă asta că am păcătuit?

M-am convertit și am hotărât să trăiesc doar pentru Isus. Am o nouă gândire care vrea să fie bună și am terminat total cu comportamentul meu păcătos, vechi! – Cu toate acele lucruri despre care știu că sunt păcate și care mă separă de Dumnezeu. Lucruri despre care știam de la început că nu trebuia să le fac.

Totuși, observ că încă sunt ispitit la păcat. Vreau să mint ca să ies dintr-o situație neplăcută, de exemplu. Dar aceste pofte care sunt parte din natura mea pământească nu au control asupra mea, ci, cu ajutorul lui Dumnezeu, pot obține biruință asupra lor!

Dar acum încep să văd de câte ori fac lucruri complet neintenționat, dar ele sunt împotriva voii lui Dumnezeu. De exemplu, fără să realizez, devin supărat pe un prieten care face ceva ce „merge în sensul opus planului meu,” deși credeam că dorința mea este să fiu bun cu toți!

Acum înțeleg ce spune Pavel când spune: „Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.” (Romani 7:15) Nici nu realizez că fac aceste lucruri, ci abia după ce le-am făcut le observ. Deci păcătuiesc fără să știu; fără să vreau?

Faptele trupului

Când fac ceva rău, fără să fiu conștient că sunt ispitit la păcat – asta este ceva ce Biblia numește „faptele trupului”. (Romani 8:13). Toți au pofte în fire, și câteodată ele apar fără să le observ. Asta nu este același lucru cu a comite păcat. Nu a fost niciun moment în care să realizez că sunt ispitit și trebuie să iau o decizie dacă să fiu de acord sau nu cu ispita.

Fără să realizez, părăsesc o conversație și observ că îl judecam pe prietenul meu. Sau realizez că am reacționat nerăbdător într-o situație anume. Observ că ceva ce am făcut nu a fost voia lui Dumnezeu; nu a fost corect.

Chiar și acum, încă am posibilitatea să obțin biruință asupra păcatului! Trebuie să recunosc ce am făcut – dacă sunt prea mândru să recunosc că am greșit, atunci Dumnezeu nu poate face nimic cu mine. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.” (Iacov 4:6). Recunosc că acțiunea mea nu a fost voia lui Dumnezeu. Gândul meu este să slujesc lui Dumnezeu, așa că urăsc tot ce nu este în conformitate cu voia Lui, și mă hotărăesc să fiu mai treaz pe viitor. Aceasta înseamnă să obții biruință în retrospectivă.

Continuă

Apoi trebuie să continui și să nu-i permit lui Satan să mă prindă și să-mi dea o conștiință încărcată. Descurajarea nu este niciodată o opțiune. Voia mea este mai departe de a face binele – asta nu s-a schimbat. „Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7:20) S-a întâmplat, dar acum este în trecut. Acum știu mai bine, iar data viitoare, când sunt într-o situație similară voi fi mai treaz. Voi ști care este tendința mea și voi fi pregătit să o recunosc și să mă împotrivesc ispitei.

Pavel continuă să explice poziția mea față de Dumnezeu: „Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului. Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.(Romani 7:25; 8:1) Nicio osândire! Nicio condamnare! Mintea mea nu a fost de acord cu „fapta trupului”, și Satan nu are nicio legătură asupra mea.

Avem atât de multă nădejde, atât de mult har de la Dumnezeu. El chiar vrea să reușească pentru noi, și El ne dă fiecare oportunitate ca să fim transformați. (Romani 12:2). Citește 2 Petru capitolul 1. Noi putem fi părtași la natură dumnezeiască! Dar pentru aceasta, trebuie mai întâi să fim liberi de natura umană și avem nevoie de aceste experiențe – ca niște lecții pline de conținut. Nu putem ști de ce trebuie să ne curățăm dacă nu vedem mai întâi aceste lucruri.

O lucrare de transformare

Când devin conștient că am judecat pe ceilalți, deși nu a fost scopul meu acesta, atunci știu că aceasta este o tendință de-a naturii mele umane. Acum știu la ce tebuie să lucrez; să înlătur acea rădăcină – acea atitudine critică ca să fie înlocuită cu blândețe și răbdare.

Acum, când mă uit înapoi la o situație în care văd că am acționat ca un egoist, deși asta nu a fost intenția mea, atunci realizez cât de mult egoism este în mine. Acum pot trece la acțiune și să folosesc fiecare oportunitate să învăț să fiu altruist și plin de dragoste – mai bine decât să trăiesc pentru mine însumi.

Când m-am îngrijorat – atunci trebuie să învăț cât de mult trebuie să mă încred în Dumnezeu.

Lista continuă. Vom observa că noi suntem foarte slabi, ca oameni, dar Dumnezeu este puternic pentru noi. El ne va da tot ce avem nevoie ca să ia loc această transformare.

„El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31)

sursa: https://crestinismactiv.ro/