"Chiar pot fi liber de păcat?"

Categorie: Pacatul

Nu ar trebui să fie imposibil?

6 minute · CreștinismActiv

În Romani 7, apostolul Pavel spune că face ceea ce urăște. Dar, același Pavel scrie despre a fi total eliberat de păcat. (Romani 6:22). Ce înseamnă asta?

În acest context, „a fi eliberat de păcat” înseamnă a fi eliberat de puterea păcatului. Păcatul nu mai domnește peste noi! (Romani 6:12).

Ai simțit păcatul ca o forță puternică în viața ta? Este clar că păcatul pe care l-ai moștenit din cauza căderii în păcat al primilor oameni, este prezent în mădularele noastre – observăm aceasta în lucrurile pe care le spunem și facem. Din natură suntem departe de puritatea care este în Hristos. Dar Cuvântul lui Dumnezeu clarifică faptul că noi nu trebuie să ascultăm de păcat și de poftele lui!

Noi suntem robii lucrului de care ascultăm, fie că acesta este păcatul care aduce moartea, sau că este dreptatea care aduce cu sine viață și pace. Când alegem să slujim lui Dumnezeu și avem gândirea ca să împlinim voia Lui, observăm că sunt două forțe în trupul nostru. Pe de o parte este „abundențea harului și darului dreptății,” iar de cealaltă parte „o altă lege în mădularele mele” – natura mea păcătoasă. (Romani 5:17 și Romani 7:23)

Este alegerea mea!

Eu sunt cel care alege cui să slujească. Este o chestiune de voie liberă. Nu pot să evit ispita, dar pot să aleg să nu o ascult!

Fiecare este ispitit când este atras de pofta lui proprie. (Iacov 1:14). Pofta ne atrage în păcatul din firea noastră pământească (natura noastră păcătoasă). Totuși, este un detaliu mic la care trebuie să dăm mare atenție: „Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului.” Iacov 1:15. Noi putem primi putere din Dumnezeu ca să biruim când suntem ispitiți ca acest „APOI” să nu mai aibă loc – să nu ne mai facă să comitem păcat! Ispita poate doar să ne facă să împlinim păcatul în cazul în care noi cedăm (suntem de acord cu ea), dar noi nu mai dorim să facem asta. Din contra, gândirea noastră este să slujim legii lui Dumnezeu. (Romani 7:25).

Pavel, care avea gândirea să facă voia lui Dumnezeu, spune, în același verset, că slujește legii păcatului cu firea sa. Cu alte cuvinte, el slujea legii lui Dumnezeu cu gândirea sa, și, în același timp, slujea legii păcatului cu firea. Ce înseamnă asta?

„Facem ceea ce urâm”

Dacă asemănăm acest lucru cu viața practică, putem înțelege mai bine. Gândește-te la cea mai spirituală persoană pe care o știi. Acea persoană se străduiește cu toată puterea să asculte de Dumnezeu și poate a obținut lucruri mărețe. Totuși, când începi să o cunoști mai bine, vei vedea multe aspecte din viața acelei persoane care încă sunt umane și nu sunt nici pe departe rezultate ale Duhului Sfânt în viața lor. Deși întreaga dorință a acestei persoane este să împlinească voia lui Dumnezeu în viața lor, încă face lucruri care își au rădăcina în fire (natura lui/ei păcătoasă). Aici vedem ce înseamnă să slujești „legii păcatului” cu firea (nu este același lucru cu „legea păcatului și a morții,” care este un rezultat la a păcătui conștient.”), deși este depus tot efortul pentru a sluji „legii lui Dumnezeu.”

Revenind la exemplul de mai sus, ce-ar trebui să facă acea persoană cu faptele care vin din fire? Scripturile dau un răspuns: Când ea vede ceva care nu provine din roadele Duhului Sfânt, trebuie să omoare acele lucruri – cu alte cuvinte, să le judece, pentru că ele sunt „roadele celeilalte legi din mădulare.” (Romani 8:13).

Două tipuri de eliberare

Acest exemplu indică, de fapt, că există două feluri de eliberări de păcat.

1. Prima este eliberare de legea păcatului și a morții. (Romani 8:2). În Coloseni 2:11 scrie că noi trebuie să omorâm „trupul poftelor firii noastre pământeşti” (acel trup care a comis păcat și a slujit păcatului) prin tăierea împrejur a lui Hristos. Cu alte cuvinte, noi alegem să nu mai împlinim păcat conștient. Aceasta este prima eliberare.

2. A doua eliberare este un proces – o creștere – unde noi suntem, treptat, eliberați de „legea păcatului din mădularele noastre,” cum este scris în Filipeni 3:7-16. Această eliberare este un proces care constă în a fi făcut desăvârșit. Pavel era încă desăvârșit. El încă slujea legii păcatului din fire, deși mintea lui era total hotărâtă să slujească legii lui Dumnezeu.

Adevărul este că firea, poftele și dorințele noastre păcătoase, nu pot fi supuse legii lui Dumnezeu. Atâta timp cât cea mai mică urmă de fire rămâne în noi, ea se va manifesta într-un fel sau altul.

Urmează-L pe Isus!

Ce ar trebui să facem? Singurul fel de a termina cu păcatul din fire este să mergem pe aceeași cale ca Isus. Este scris că El este înainte-mergătorul nostru, El a deschis cale prin fire, unde noi putem călca pe urmele Lui. „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. ‘El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.'" 1 Petru 2:21-22. Să mergem pe urmele lui Isus înseamnă ca nici noi să nu mai facem păcat, iar asta este posibil prin puterea Duhului Sfânt, prin a nega propriile pofte din fire, prin a le urî. Atunci păcatul din noi este omorât în interiorul nostru – nu este împlinit.

Trebuie să fim atenți la noi înșine și să observăm, conștient, tot ce vine din fire. Trebuie să condamnăm acele lucruri și să le schimbăm ca, data viitoare, faptele noastre să fie mai desăvârșite. Astfel, noi mergem din lumină în lumină și din putere în putere. De fapt, noi devenim liberi de păcat!

„Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” 1 Petru 4:1-2.

Categorie: Invataturi biblice