"Misiunea rugaciunii"

Categorie: Rugaciune

Rugăciunea este de folos unde orice altceva falimentează. Prin rugăciune, cei mai înverşunaţi duşmani ai Evangheliei au devenit apărătorii ei cei mai curajoşi; cei mai ticăloşi – fii adevăraţi ai lui Dumnezeu! Oh, puterea rugăciunii de ar ajunge în adânc, unde speranţa însăşi pare zadarnică, de a ridica bărbaţi şi femei în părtăşie cu Dumnezeu şi în asemănarea Lui! Este de–a dreptul minunat!” (R. A. Torrus, How to pray, Moody, n.d., pag. 146)

Apostolul Pavel a experimentat transformarea pe care o poate face rugăciunea,  dintr–un potrivnic a lui Hristos, Saul a ajuns apostolul Său. Pavel a făcut din rugăciune o stare de părtăşie intimă cu Dumnezeu. Rugăciunea constituie exprimarea sinceră a lăuntrului apostolului în faţa lui Dumnezeu. “În orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Filipeni 4:6) Pavel şi–a adresat rugăciunea Tatălui în Numele Domnului Isus, El fiind singurul mijlocitor dintre om şi Dumnezeu. (1Timotei 2:5). Apostolul credea că rugăciunea era absolut necesară vieţii spirituale pentru ferirea de ispite, biruinţa asupra vrăjmaşului, maturizare şi întărire spirituală. (1Tesaloniceni 5:17, Efeseni 3:16) În concepţia apostolului neamurilor, rugăciunea este absolut esenţială pentru creştin: “Bucuraţi–vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.” (Romani 12:12). Rugăciunea aduce putere şi pace în inimile credincioşilor.

Apostolul Pavel nu s–a asemănat cu învăţătorul care îi învaţă pe alţii şi el uită să practice învăţăturile respective. Apostolul a practicat ceea ce a propovaduit: “Dumnezeul căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele.” (Romani 1:9, Efeseni 1:16, 1Tesaloniceni 1:2). Astfel, el insistă asupra rugăciunii în epistolele adresate credincioşilor (Filipeni 4:6; Coloseni 4:2). Abordarea rugăciunii făcută de Pavel în epistolele sale este mereu prezentă.

Deşi moartea lui Pavel a fost provocată de păgâni, el murind ca şi martir pentru Domnul Isus, apostolul nu a trecut în veşnicie ca un înfrânt cum voiau unii, ci ca un mare biruitor care a experimentat pe deplin puterea adevăratei rugăciuni. Fiindcă apostolul a ştiut să stea de vorbă cu Dumnezeu pe acest pământ, lui nu îi era teamă de conversaţia care urma să o aibă cu Creatorul în veşnicie. “Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (2Timotei 4:18).

Ioan Gura de Aur spunea despre rugaciune: „Rugaciunea este pentru cei aruncati in furtuna incoace si incolo un liman, pentru cei impinsi de valuri o ancora, pentru cei ce se clatina un toiag, celor saraci o comoara, leac impotriva boalelor si apararea sanatatii.”

Pastor Ion Damian

​

sursa: https://www.baptisti-arad.ro/