"Mântuit prin har sau prin fapte?"

Categorie: Mantuire

Când noi primim iertarea păcatelor, duhul nostru este mântuit – aceasta este începutul credinței. Dar Petru scrie despre sfârșitul credinței, mântuirea sufletului nostru.

4 minute · Tom Harris

“Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8-9.

Har pentru iertare

Putem vedea aceasta în întâmplarea tâlharului care a murit pe cruce împreună cu Isus. El s-a întors la Isus și Isus l-a primit zicând: “Astăzi vei fi cu mine în Paradis” Luca 23:43. Păcatele i-au fost iertate și el a putut să meargă cu Isus în Paradis. El a primit iertarea păcatelor prin har, chiar dacă nu a avut nici o faptă cu care să se laude.

Dar mântuirea este mai mult decât iertarea păcatelor. Pavel scrie în Rom. 5:10 că după ce am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea lui Isus, cu atât mai mult vom fi mântuiți prin viața Lui. Ce înseamnă să fii mântuit prin viața Lui?

Har înseamnă putere de a face voia lui Dumnezeu

După ce am primit iertarea păcatelor și am venit la credință în Isus, devenim capabili sa primim Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că noi am primit puterea (harul) necesar pentru a face voia lui Dumnezeu, exact cum a făcut-o și Isus. Dar noi trebuie să lepădăm voia noastră proprie, după fire. Când facem aceasta, noi ne pierdem viața după fire, dar primim una nouă, după Duh. Despre aceasta vorbește Isus în Luca 9:23,24: “Apoi a zis tuturor: ‘Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.'”

În acest fel are loc o transformare. Aroganța noastră devine smerenie, duritatea  nostră devine milă, nerăbdarea noastră devine răbdare, etc. Faptele noastre sunt înlocuite cu faptele lui Dumnezeu. Aceasta este mai mult decât numai iertarea păcatelor. Așadar noi vedem că prin a face voia lui Dumnezeu noi putem primi parte în această "mai multă" mântuire.

Mântuirea sufletului

Când noi primim iertarea păcatelor, duhul nostru este mântuit – aceasta este începutul credinței noastre. Dar Petru scrie despre sfârșitul credinței noastre, mântuirea sufletului nostru. Această mântuire despre care întrebau prorocii când proroceau despre harul care urma să vină peste noi. Har care făcea posibilă participarea la suferințele lui Hristos și la slava care urmează – o viață nouă, cerească! 1 Petru 1:9-11. Acestea sunt suferințele pe care le-a avut Isus când S-a lepădat pe sine însuși și și-a luat crucea în fiecare zi. Și acum, odată ce am primit Duhul Sfânt, avem har asupra noastră de a-L urma pe El în aceleași suferințe și să ajungem la aceeași slavă.

Voia noastră omenească zace plantată în sufletul nostru, și el este sursa pentru toată neliniștea și tot conflictul. Sufletul nostru este salvat prin a urma pe Isus și a pierde viața proprie (voia noastră proprie) și astfel noi primim parte într-o viață nouă și cerească – care este în  armonie cu voia bună, plăcută și desăvârșită al lui Dumnezeu. Devenim capabili să facem faptele Lui.

Har care necesită participare activă

Așadar, noi vedem că această "mai multă salvare" înseamnă că suntem mântuiți prin har, dar acesta este un har care necesită participarea noastră activă. Deși credincioșii care au primit Duhul Sfânt pot fi foarte activi când este vorba de lucrurile exterioare, îi poți auzi zicând: "noi nu putem face nimic" când este vorba de a birui păcatul și de a trăi o viață nouă. Ei se consolează cu asta că ei sunt mântuiți prin har, nu prin fapte. Dar Isus spune, "fără Mine nu puteți face nimic". (Ioan 15:5)

Noi suntem în stare să-L urmăm, putem să ne negăm pe noi înșine și să ne luăm crucea  în fiecare zi

Când am primit Duhul lui Isus, suntem capabili să-L urmăm. Dacă aceasta este dorința noastră, noi ne putem nega pe noi înșine, lua crucea zilnic, și să facem voia lui Dumnezeu. În acest fel putem căpăta noi slava Domnului nostru Isus (2 Tesaloniceni 2:14).

Dacă facem așa, atunci nu am primit harul lui Dumnezeu în zadar. 2 Corinteni 6:1-2.

sursa: https://crestinismactiv.ro/