Zâmbește, mâine va fii o zi mai frumoasă

Trăind în aceste vremuri, ne confruntăm în această lume cu un paradox. Pe de o parte asistăm la o dezvoltare tehnologică fără precedent, în special în domeniul comunicaţiilor şi a tehnologiei de software. Acestea duc apoi la creşterea productivităţii muncii, la mărfuri mai ieftine, la o mai mare putere de cumpărare a cetăţeanului, într-un cuvânt toate acestea ar trebui să facă viaţa mai bună. Pe de altă parte, niciodată nu s-au văzut cu o mai mare frecvenţă ca astăzi, persoane nemulţumite, frustrate, dezamăgite, deziluzionate, disperate, fără de speranţă. Sentimentele de nesiguranţă, singurătatea, anxietatea, depresia, sunt afecţiuni cu care se confruntă un procent tot mai ridicat al populaţiei, în special tinerii.
 

Nu ducem lipsă nici de „personal calificat” care să se ocupe de acele persoane nefericite. Meserii precum cele de psiholog sau consilier, aproape necunoscute nu cu mult timp în urmă, sunt astăzi în vogă, numai că (un alt paradox) numărul celor afectaţi de depresie creşte proporţional cu numărul cabinetelor de psihologie şi de consiliere.
 

Max Lucado, un cunoscut scriitor creştin şi pastor de peste 25 de ani în Biserica Oak Hills din San Antonio – Texas, într-un interviu recent acordat revistei Cristianity Today, spunea: De-a lungul anilor, mi-am dat seama că una din cinci persoane pe care le văd regulat în biserică în fiecare duminică, se confruntă cu o problemă. „Mama mea a murit săptămâna trecută” sau „tocmai am fost dat afară de la lucru”. Ce trebuia să le răspund acestor persoane? Cu timpul, mi-am dezvoltat un fel de mantra: … O să depăşeşti această situaţie, nu va fi rapid şi nici lipsit de durere, dar trebuie să te încrezi că Dumnezeu poate folosi aceste probleme pentru că are în vedere ceva mai bun pentru tine, aşa că să nu faci nici o greşeală, şi nu fii disperat.
 

Pe aceeași temă, C.S.Lewis, ilustrul scriitor englez spunea: Unul din lucrurile care m-au surprins când am citit pentru prima dată cu atenţie Noul Testament, a fost că acesta vorbeşte atât de mult despre Forţa Întunecată din univers – un spirit rău puternic, care cauzează moartea, boala şi păcatul. ….. Teritoriu ocupat de duşman – iată ce este lumea aceasta.
 

Atunci când creştinii (şi uneori chiar şi cei mai buni dintre ei) traversează o astfel de vale a plângerii, trebuie să fie convinşi de faptul că ceea ce cauzează astfel de stări, nu sunt situaţiile concrete ale vieţii care ne sunt potrivnice, ci problema este mai complexă, noi trăind într-un teritoriu ocupat de duşman.
 

Ce trebuie să facă cel ce ajunge în astfel de situaţii?
 

• Să nu ia decizii importante deoarece cele mai multe vor fii greşite. În astfel de situaţii nu mai vorbeşte raţiunea ci pasiunea.
   
• Să nu încerce să-şi înnece nefericirea în surogate (alcool, droguri, cărţi, televiziune, internet). Acestea nu rezolvă problemele ci cauzează altele noi.
   
• Să nu-şi proiecteze durerea asupra celor de lângă el, făcându-i responsabili de toate relele prin care el trece. Să nu uităm că, de obicei, aceştia sunt cei pe care îi iubim cel mai mult (soţul, soţia, copiii, părinţii, fraţii).
   
• Să caute părtăşia cu fraţii şi ajutor la o persoană spirituală şi competentă (un pastor) care să-l ajute să-şi refacă relaţia cu Dumnezeu. De obicei reacţia celui nefericit este de a se izola de familie, de fraţi, de biserică, de pastor; de a se depărta de Dumnezeu tocmai în momentele când are cea mai mare nevoie de el.
   
• Să nu renunţe niciodată, să nu se dea bătut. Atâta timp cât mai avem o fărâmă de energie, mai există speranţă, mai sunt şanse de mai bine.
   

Este atâta nefericire şi durere în jurul nostru sau înăuntrul nostru. Am putea să stăm şi să rumegăm frustrările, dezamăgirile şi deziluziile la nesfîrşit. Sau am putea să ne ridicăm şi să privim înainte, să zâmbim celor de lângă noi şi să cântăm: Nu norul este veșnic / Ci soarele-i acel / Ce-nvinge și rămâne / Stăpân în urmă el.

„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe. Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. (Isaia 42:1-3)