Ţinuta vestimentară – unde sunt limitele decenţei ???

Niciodată nu mi-au plăcut subiectele polemice, şi acest subiect este unul dintre acestea. Totuşi, în ziua de azi, preocuparea pentru imagine este o problemă, iar pentru unii este o adevărată obsesie. Pe de altă parte, noi ştim că am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu, deci ar trebui ca să fim mulţumiţi de felul cum arătăm, şi deasemenea noi suntem (sau ar trebui să fim) ambasadorii lui Dumnezeu pe pământ. Cu alte cuvinte, cine se uită la noi ar trebui ca să vadă un crâmpei din Dumnezeu, iar noi să fim capabili ca să-i conducem spre mântuire.
 

Am auzit pe mulţi spunând: important este ce am în inimă, exteriorul nu contează. Dacă nu contează, atunci de ce personalităţile publice, pentru a-şi spori impactul asupra maselor, îşi angajează consilieri de imagine??? Uneori fiii luminii trebuie ca să înveţe de la fiii veacului acestuia (Luca 16:8).
 

Nu vreau să spun că pentru a fii mai eficienţi în Lucrarea Domnului ar trebui să ne angajăm consilieri de imagine. Vreau să spun că ar trebui ca uneori (sau poate mai des) să ne uităm în „Dreptarul Învăţăturilor Sănătoase” şi să vedem ce ne spune cu privire la felul cum ne îmbrăcăm. Biblia nu intră în detalii cu privire la acest subiect (deoarece astăzi ar fi interpretate ca fiind aspecte mai mult culturale şi mai puţin normative), dar trasează câteva principii. Unul dintre acestea ar fii simplitatea (1 Petru 3:3; 1 Timotei 2:9). Prin simplitate înţelegem a ne îmbrăca îngrijit şi elegant, în funcţie de locul în care suntem, anotimp, mediul cultural şi mai ales de segmentul social din care facem parte. Opusul simplităţii se numeşte extravaganţă, care vrea ca să iasă în evidenţă cu orice preţ. Nu va ţine cont nici de mediul cultural, nici de segmentul social, nici de efortul financiar care se impune şi nici de alte criterii, obiectivul final fiind cel care contează.
 

Un alt principiu recomandat în Scriptură este decenţa. Dacă simplitatea ne învaţă ca să fim cumpătaţi, decenţa ne învaţă care părţi ale corpului, cum şi cât, trebuiesc acoperite. Aşa se înţelege acel fragment de verset din 1 Timotei 2:9 … cu ruşine şi sfială. Consultând alte traduceri, am remarcat că alţii folosesc în loc de ruşine, cuvântul pudoare, ce este mai relevant în acest caz. Opusul decenţei se numeşte indecenţă, care astăzi este dusă până la limitele cele mai respingătoare şi dezgustătoare. Iosif Ţon spunea într-o predică pe această temă că „strada este plină de carne goală”.
 

Revenind la afirmaţia de la început că nu agreez subiectele polemice, vreau să spun că nu aş fi abordat acest subiect dacă nu mi s-ar fii indicat recent de către cineva, un video pe Youtube care trata această temă şi pe care vreau ca să-l pun la dispoziţia voastră. Vreau ca să vă avertizez că cel care conferenţiază, spun lucrurilor pe nume, fără ocolişuri şi menajamente, dar cu respect faţă de oameni şi cu frică de Dumnezeu, fiind motivat de cele mai bune intenţii. Nu este un predicator de modă veche cu reminiscenţe din perioada victoriană şi nici un bătrân needucat dintr-o anumită zonă a ţării. Nu este nici un personaj habotnic, îngust şi retrograd, din cea mai îngustă partidă a fariseilor. Este un predicator din Statele Unite, dintr-o biserică normală dar care este preocupat la modul cel mai serios de această invazie a indecenţei, nu numai în afara bisericii ci şi în interiorul acesteia. Albert N. Martin a fost pastor timp de 46 de ani la Trinity Baptist Church – Montville, New Jersey, şi am flat despre el că este o persoană respectată şi un predicator de excepţie, deci merită ca să-i acordăm toată atenţia.

Deşi acest material se adresează femeilor, îl recomand tuturor. Bineînţeles femeile şi fetele trebuie ca să ia notă de ceea ce se spune; bărbaţii să ştie şi ei şi să stea de vorbă cu soţiile şi fiicele lor, iar băieţii vor învăţa ca să aprecieze fetele care se îmbracă decent şi vor ştii ca să-şi păzească mintea şi cugetul curat.