Suntem responsabili pentru sentimentele pe care le avem

Mihai e un bărbat căsătorit, are un copil şi se înţelege bine cu soţia sa. Au aproape 30 de ani şi 6 ani de când sunt căsătoriţi. A venit la consiliere nu pentru că nu merge ceva bine în relaţie, ci pentru că s-a îndrăgostit de o colegă simpatică. Îşi iubeşte soţia şi o apreciază mult, dar îi plac sentimentele acestea pe care le are pentru colega sa şi ar vrea să găsească o soluţie ca nimeni să nu sufere. Are chiar întrebări în legătură cu poligamia şi de ce e aceasta interzisă. Sentimentele sale, susţine el, sunt la fel de intense pentru ambele femei.

Intru conştient pe un teren sensibil, acela al responsabilităţii pentru ceea ce simţim. Dacă ar fi să calculăm totul după standardele morale de astăzi, ar trebui ca acest bărbat „să facă ce îi spune inima”. Dacă ar fi să urmăm normele morale ale lui Dumnezeu, ar trebui să rezolve situaţia repede, ca aceasta să nu evolueze. Dacă ar fi să urmăm sfaturile unora dintre psihologii vocali astăzi, ar trebui ca cei trei să negocieze pentru o relaţie reciproc avantajoasă, dacă ar fi să-i credem pe cei cu orientare creştină, omul ar avea nevoie de terapie pentru a depăşi situaţia. Unde este adevărul?

Trebuie noi să ne opunem sentimentelor noastre? Trebuie să ne opunem simţămintelor inimii? Păi… depinde ce ne spune inima. Biblia ne spune că inima e nespus de rea şi înşelătoare. Dacă e aşa… nu ar fi prea înţelept să îi urmăm pornirile, că acestea duc la rău. Dacă însă inima omului este predată lui Dumnezeu, atunci este posibil să primim un sfat ca David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.”

Totuşi, a te opune pornirilor inimii astăzi este din ce în ce mai mult considerat ca lipsă de înţelepciune, ca limitare. Oamenii care „nu-şi urmează inima” sunt consideraţi închişi, pe când cei care îi urmează sfaturile sunt consideraţi „open-mind”. Mass-media şi mare parte din psihologii de renume sfătuiesc să nu ne opunem dorinţelor, ci să le împlinim. Spre exemplu, în DSM, care e un fel de biblie a psihiatrilor şi psihologilor, e o carte de referinţă, a fost inclusă în sfera orientărilor sexuale pedofilia, deci a fost scoasă din sfera tulburărilor de comportament. Cu alte cuvinte, cine se îndrăgosteşte de un copil e considerat normal, ca şi cei care se îndrăgostesc de persoane de acelaşi sex. Dacă ar fi să-i credem pe aceşti specialişti, ar trebui să ajungem şi la relaţii sexuale cu copii, că doar e orientare sexuală, şi nu deviere sau tulburare.

În acest context se impune o mare atenţie pentru tot ceea ce simţim. Lumea care ne înconjoară numeşte răul bine şi binele rău. Numeşte normali pe cei care îşi urmează inima şi au sex cu copii, pe cei care îşi urmează inima şi au sex cu persoane de acelaşi sex, pe cei care îşi urmează inima şi fac sex în trei sau mai mult, şi cred că nu mai e mult până toate devierile vor fi „legalizate”. Copiii noştri vor fi educaţi că este normal să fie aşa şi că noi, părinţii lor, suntem încuiaţi la minte. Ei se vor izbi violent de această realitate şi vom asista la decizii ale lor care ne vor surprinde şi cărora avem slabe şanse să ne opunem.

Se impune, în acest context, să ne asigurăm că filtrul pentru sentimentele noastre este pus, că mintea este autoritatea finală în luarea deciziilor şi mintea să fie schimbată şi transformată, să fie curăţită şi conectată cu Duhul de înţelepciune. Altfel… va fi normal să curvim, să preacurvim, să facem orgii, să urâm, să ucidem. Inima e îndreptată spre rău şi are nevoie de atingerea divină pentru a se corecta. Una dintre familiile care a venit la consiliere şi care m-a impresionat a fost formată din doi medici pe la 40 de ani, care aveau o relaţie extraordinar de frumoasă, dar care au considerat că e mai bine să mai aducă un cuplu în dormitorul lor. Oameni de înaltă ţinută morală la toate capitolele din viaţă, care ajutau la greu alte persoane, care erau dedicaţi bisericii, care aduceau contribuţie financiară în biserică, ajutau pe orice membru al bisericii şi nu numai, când era vorba de intervenţii prin spital, se uneau repede la acţiuni de misiune şi erau creştini model, cel puţin din roadele lor, dar în ascuns aveau această problemă. Ei considerau că este normal să practice sexul cu alte persoane şi credeau chiar că e o formă de altruism, de dragoste.

Ce facem cu ceea ce simţim? Putem urma ceea ce ne spune inima? Voi ce aţi spune unui cuplu ca acesta? Dar lui Mihai? Cum îi faceţi să înţeleagă ceea ce spune Dumnezeu? Aşa e că e greu să te opui „normalului”? E uşor, dacă o rezolvăm cu bâta şi cu Scriptura în cap, dacă însă vrem să salvăm omul, e foarte dificil şi implică muncă, dragoste, perseverenţă.

Nu lăsa sentimente ilegitime să se înfiripe în mintea ta, că greu le vei mai smulge şi cu mare durere, când vor creşte. Nu te lăsat dus „de pornirile inimii”, dacă aceasta nu este a Domnului, că te va duce la rău. Filtrează tot ce îţi spune inima, ca să te asiguri că îţi dă sfaturi înţelepte. Dă-i inima lui Dumnezeu, şi atunci Duhul Sfânt te va învăţa şi călăuzi.

Doamne, păzeşte inimile noastre şi dă-ne înţelepciune.

Concludente câteva din versetele din cartea Ieremia, referitoare la pornirile inimii:

• Ieremia 7:24 Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte.

• Ieremia 11:8 „Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.”

• Ieremia 13:10 Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic!

• Ieremia 16:12 Şi voi aţi făcut şi mai rău decât părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele şi nu m-ascultaţi.

• Ieremia 18:12 „Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!”

[Copyright © 2013 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]