Lupta cu pedofilia: Mitchell Danielson

Am crescut într-o familie creștină destul de solidă, alcătuită din doi părinți și patru copii. Am fost un puști cam tăcut și introvertit. De când mă știam auzeam despre Isus la biserică, dar am realizat că vroiam ca El să facă parte din viața mea la o tabără de vară, când aveam doisprezece ani. Intrasem la pubertate cu puțin timp înainte, iar lucrurile s-au înrăutățit când aveam treisprezece ani. De la șapte ani mă tot îndrăgosteam fără succes de băieți și fete, iar la pubertate aspectul sexual s-a intensificat. Nu am realizat în mod conștient decât după ani de zile, dar continuam să fiu atras de același gen de copii ca la vârsta de șapte ani. Atracțiile s-au intensificat, cum era de așteptat, dar vârsta celor de care eram atras nu a crescut.

Când aveam treisprezece ani am abuzat sexual un membru de familie mai mic decât mine. Interacțiunea a fost scurtă și necoercitivă din punct de vedere fizic. M-am simțit foarte vinovat după aceea și am început să am sentimentul că ceva nu era în ordine cu mine. Am început să păstrez secrete față de familie, iar în timp nu mi-am mai dezvăluit emoțiile. Este trist, dar nu a fost singura dată când l-am abuzat pe acel membru de familie. Când eram adolescent s-a mai întâmplat de câteva ori. De asemenea, la vârsta de șaptesprezece ani am descoperit modalități de accesare a pornografiei, inima fiindu-mi astfel cuprinsă de și mai multă rușine și confuzie. La optsprezece ani am început să mă trezesc spiritual cu privire la ceea ce făceam. Am vrut să mă opresc, dar eram stăpânit de o teamă profundă cu privire la ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi aflat ce ascundeam. (Aici ar trebui să fac observația că eram un copil foarte protejat și că nu cunoșteam multe despre sexualitate. Dar știam că ceea ce făceam era greșit.)

Câteva luni mai târziu (în vara anului 2012) am avut șansa să particip la o tabără de vară, unde am făcut și voluntariat. Știam că trebuia să profit de șansa de a mă mărturisi în mod deschis. După ce am construit o relație de prietenie cu un tip, i-am spus că foloseam pornografie. A fost capabil să mă ajute și să mă încurajeze, iar câteva săptămâni mai târziu am mărturisit înaintea lui și a câtorva alți prieteni atracția mea nedorită față de persoanele de același sex. A fost un moment foarte bun și vindecător și am început să experimentez pacea pocăinței la care Dumnezeu mă chemase de ani de zile. Mi-am făcut curaj să le vorbesc părinților mei despre aceste lucruri și totul a decurs mai bine decât mă așteptasem. Sunt foarte binecuvântat că am părinți iubitori. Dar am realizat că mai aveam ceva de făcut.

Deci am contactat un prieten și i-am povestit despre episoadele în care avusesem contact sexual cu un membru de familie. Pe atunci nu știam, dar datorită slujbei sale era raportor mandatar. A doua zi un asistent de șef de poliție și un asistent social au apărut la locuința familiei mele. O zi cu adevărat rea. Părinții mei au fost foarte surprinși, dar și-au dat toată silința și am avut un drum lung de parcurs ca familie. A urmat o investigație standard și de la început am fost pe deplin sincer și deschis cu privire la ceea ce făcusem. Pe atunci nu înțelegeam pe deplin cât de mult vatămă copiii abuzul sexual, dar atât cât înțelegeam, am vrut să fac ce era corect pentru ruda mea.

Câteva luni mai târziu, la începutul anului 2013, am fost arestat și am petrecut aproape trei săptămâni în închisoarea districtuală. După câteva luni am fost condamnat pe drept de către judecătorie. Mă așteptam să petrec vreo câțiva ani în închisoare, dar prin harul lui Dumnezeu am fost condamnat la cinci ani de probațiune fără altă încarcerare și mi s-a cerut să urmez un program terapeutic pentru abuzatorii sexuali. În acea perioadă, până am primit condamnarea, părinții mei și cu mine am lucrat în mod activ la relația noastră, ceea ce m-a ajutat să fac față uneia dintre cele mai dificile perioade din viața mea.

Rezumând pe scurt, am petrecut cea mai mare parte din cei cinci ani de probațiune într-un program terapeutic și am avut câteva slujbe. Programul terapeutic a fost un ghiveci; unele părți au fost bune și benefice, dar altele chiar nu au fost. Am învățat multe despre mine, cum să mă autocontrolez mai bine, cum vatămă abuzul victimele și lucruri asociate. Mi-am cercetat cu de-amănuntul viața și șirul complicat de alegeri care a condus la acțiunile mele abuzive. În acea perioadă am avut parte de unele provocări ale credinței mele și m-am confruntat cu câteva probleme mintale. Acestea au fost parțial cauzate de unii terapeuți la care am apelat, care au încercat să utilizeze o formă abuzivă a terapiei reparative pentru a forța eliminarea sentimentelor de atracție față de copii. De la terminarea perioadei de probațiune, am depus eforturi să-mi clădesc din nou o viață relativ normală. Deși a necesitat timp, am reconstruit relația cu membrul de familie pe care îl abuzasem. Sunt foarte recunoscător și plin de umilință că a ales să mă ierte și că a vrut să fac în continuare parte din viața lui.

Am terminat perioada de probațiune în anul 2018, iar acum trăiesc o viață relativ normală. Continui să am atracție atât față de copii, cât și față de adulți, dar Dumnezeu este cu mine în fiecare zi, arătându-mi cum să umblu cu El în pocăință și credință. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar știu că Dumnezeu nu vrea să păstrez tăcerea despre „speranța pe care o am” și despre lucrurile prin care m-a trecut.

[Mitchell Danielson. Copyright © Christian Pedophile. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://www. christianpedophile. com. Pentru o înregistrare audio cu Pedro, vezi YouTube, Mitchell’s Story.]