Iubiri ori mai degrabă condiții și contracte

Iubiri ori mai degrabă condiții și contracte.

Oamenii in trecut erau mai simpli. Complexele de superioritate erau boli destul de rare. Oamenii se acceptau unii pe alții și nimeni nu se credea superior celuilalt.

O femeie se mulțumea să fie curtată sau sa fie iubită. Iubirea era prețuită. Nu se glumea cu iubirea. Nu se rosteau cuvinte dacă nu erau adevărate. Nimanui nu-i trecea prin cap că ar putea folosi pe cineva prin iubire. Nimeni nu se gândea că poate câștiga lucruri prin iubire.

Iubirea era atât de prețuită și atât de respectată, nu numai în sufletul celui care o purta cât și oriunde apărea, încât nimeni nu s-ar fi gândit vreodată să comită sacrilegiul de a o folosi ca pe o marfă.

Dar cel mai important, niciodată nu era separata de ceea ce astăzi numim atracție. Nici măcar nu exista ideea. Iubirea înseamna iubire. Nu exista atracție fără iubire. E o invenție modernă. Omul modern întotdeauna separă, diseaca. El nu prefera lucrurile așa cum sunt. El încearcă întotdeauna să extragă din orice situație numai ce îi e pe plac. Numai lucrurile care par dulci. Observam peste tot aceeași filozofie. Omul prefera chiar produsele alimentare "rafinate". Faina trebuie sa fie cat mai albă. Zaharul e preferat in locul fructelor. Si peste tot in lume există această problemă. Omul a început să se îmbolnăveasca. Tocmai lucrurile pe care le refuză sunt cele care îl mențin sănătos.

Nu poți îmbunătăți natura. Consumând produse rafinate omul se îmbolnăvește. In același mod omul a separat iubirea de atracție. Atractia nu înseamnă decât plăcere. Mancare rafinată. Omul a separat iubirea de responsabilitate.

Cine are nevoie de responsabilitate când omul poate cunoaște așa-zisa iubire rafinată, iubirea moartă, atracția animalică, lipsită total de responsabilitate? Responsabilitatea nu mai e necesară. Stiinta a rezolvat problemele omului iresponsabil. Astfel știința îi oferă omului atracția fără teama de a se îmbolnăvi ori o eventuală sarcină nedorită. Ar mai putea exista vreo problemă pe care această iubire rafinată o poate crea și pe care știința nu o poate rezolva?

Știința ferește omul de boala și sarcini nedorite iar psihologia de vinovăție. Dar toate aceste s-au născut din aceeași idee: "Nu exista bine și rău. Iar omul e o foaie albă pe care putem desena orice. Omului i se poate da orice forma"

Exact in acest punct știința e de fapt antagonista cu Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu. O asemenea știința nu are nevoie de Dumnezeu pentru că își poate crea propria realitate. Nu exista bine și rău, nu exista consecințe ale acțiunilor ci există doar lucruri pe care știința le poate rezolva. In acest punct știința e despre putere. Iar puterea lui Dumnezeu nu mai e necesară. Ba chiar mai mult, știința intra în competiție cu Dumnezeu. Am putea spune că în acest punct știința e identica cu forțele antagoniste lui Dumnezeu. Care sunt acestea? Odată ce iubirea a devenit atracție, omul la rândul său a devenit un animal. Oamenii spun și fac lucruri pe care nu le simt, se folosesc și se manipulează unii pe alții. Atractia e o marfă.

Daca in trecut prostituția era rară și o excepție acum iubirea e rara și o excepție. Cum se poate numi persoana care folosește atracția ca pe o marfă? E o realitate greu de acceptat. Fetele învață de la vârste fragede "arta seducției", tehnici de manipulare și cum anume pot obține lucruri folosindu-se de iubirea moartă, de atracția animalică.

Și totuși știința, aceași știința a produselor rafinate recunoaște astăzi și recomanda produsele nerafinate pentru că orice produs rafinat îmbolnăvește. Bolile pe care iubirea rafinată le cauzează sunt mult mai grave și afectează sufletul nu numai corpul. Iar consecințele acestor boli se întind și dincolo de moarte.