Căsătorită cu un pedofil – Un răspuns

Scrisoarea de faţă este doar una din multele pe care le-am primit având ca temă pedofilia şi faptul de a fi soţia unui pedofil şi molestator de copii. Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru această femeie, pentru că a ales să se confrunte cu realitatea situaţiei ei şi să înceteze să trăiască o viaţă de negare cu privire la soţul ei „bun, integru”. Postăm răspunsul ei în speranţa că el le va da altor soții, aflate în aceeaşi situaţie, tăria de a se confrunta cu propriul lor coşmar.

Am descoperit, în cei peste treizeci de ani de când ne ocupăm de acest subiect, că numărul de bărbaţi şi femei care au fost violaţi, bătuţi, molestaţi fizic şi epuizaţi emoţional, abuzaţi şi violaţi prin voyeurism sau viol al copilului şi sex în propria familie, este mult mai mare decât am fi vrut vreodată să credem. În mod trist, de asemenea, nu am cunoscut niciodată o situație în care un pedofil sau un delincvent în serie, pe care am avut nefericirea de a ne întâlni sau de a ne confrunta, să fi avut o dorinţă sinceră de a se schimba sau de a fi eliberat total prin sângele lui Isus.

Dacă te afli într-o asemenea situaţie sau cunoşti pe cineva care se află într-o asemenea situaţie, te încurajăm să intri în contact cu noi.

– Personalul Into the Light Ministries

Am vrut să vă mulţumesc pentru scrisoarea/articolul Căsătorită cu un pedofil. Şi eu am fost căsătorită cu un pedofil. După cincisprezece ani am găsit, în sfârşit, răspunsul la o mulţime de întrebări despre incidente care realmente nu păreau în ordine. Dar de fiecare dată am continuat să cred că nu, nu putea fi el. Este un om evlavios. Complet devotat ajutorării copiilor. Era pastor de tineret, antrenor, profesor de şcoală duminicală şi întotdeauna îi ajuta pe adolescenţi „să-L găsească” pe Isus. Adolescenţii îl sunau mereu şi le plăcea să se afle în preajma lui. Deci am crezut că de vină era imaginaţia mea, iar când l-am confruntat cu privire la câteva incidente, a fost ofensat şi mi-a confirmat concluzia că da, era imaginaţia mea, iar după câţiva astfel de ani, mi-a tot spus că aveam nevoie de ajutor. Că sufeream de depresie maniacală, iar problemele pe care le aveam apăruseră fiindcă nu eram foarte apropiată de tatăl meu. Că mă răzbunam pe el pentru toate şi că eram atât de nedreaptă.

Cred că Dumnezeu ştia că puteam să suport doar câte puţin odată. Adesea mă întreb dacă Dumnezeu mă pregătea încet, încet, pentru că lumea mea avea să se dezintegreze. Când s-a născut cel mai mic copil al meu, cel care acum este fostul meu soţ a venit la mine şi mi-a spus că avea o adicţie faţă de pornografie şi că vroia să scape, şi că dorea ajutorul meu. Deci bineînţeles că i-am fost alături, trecând prin consiliere, fiind partenera lui de monitorizare şi persoana de suport în toate. Dar, din nefericire, nu a existat nimeni cu care să vorbesc eu.

Vedeţi, eram atât de naivă, încât am crezut că avea „ochi” numai pentru mine, fiindcă era un om evlavios, corect? Niciodată nu voi mai fi atât de încrezătoare. După şase luni, se părea că eram mai bine şi că ne aflam din nou pe drumul cel bun. Am plecat pentru un weekend cu copiii şi am stat în casa unei rude. Trebuia să fie o vacanţă. El a decis să îl ia pe unul din puştii cu care se împrietenise la echipa de fotbal HS, al cărei antrenor era. Ei bine, ca să nu mai lungesc vorba, în mijlocul nopţii m-am trezit văzând că o lanternă lumina în camera de zi unde dormea adolescentul (de șaisprezece ani). Parcă aveam un gol în stomac. Îmi era teamă de ce aveam să văd. Când am ajuns după colţ, l-am văzut pe fostul meu soţ stând deasupra băiatului, care era în chiloţi, uitându-se cu lanterna sub chiloţii lui. Dacă nu aş fi văzut eu însămi, cred că încă aş fi în negare. Ei bine, acela a fost începutul coşmarului.

După câteva luni de promisiuni că va accepta ajutor şi de negare că avea o problemă, fratele meu m-a convins, în cele din urmă, că ceea ce am văzut era real şi era greşit. Fostul meu soţ mă convinsese că nu puteam avea încredere în propria mea gândire. Că ceea ce făcea era în ordine, fiindcă băieţii dormeau cu adevărat, deci nu ştiau ce li se întâmpla. Iar eu l-am crezut! Nu este dezgustător? Fostul meu soţ era foarte bun la a se ascunde. Luând copiii potriviţi şi cheltuind mult timp şi bani pregătindu-i, astfel încât până astăzi doar câţiva dintre ei au ieşit în faţă, dar niciunul care să aibă suficiente dovezi pentru a-l băga la închisoare. Numai acuzaţii de ultraj. Cei câţiva despre care l-am făcut pe soţul meu să recunoască, îşi amintesc doar că stătea deasupra lor. Poliţia s-a implicat, dar în acest moment cazul este încă deschis.

Fostul meu soţ se întâlneşte cu o femeie care are doi copii mici. Unul are doisprezece ani, iar celălalt doi ani. Sunt cu adevărat preocupată şi speriată pentru acei copii, dar cum aş putea să îi spun? Nu mă va crede. Tot ce pot face este să mă rog ca cineva să îi spună. Am învăţat într-adevăr, dintr-o carte pe care am citit-o, să spun oamenilor, multor oameni. A fost singurul mod de a proteja alţi copii. Fostul meu soţ pare să-şi cunoască limitele şi unde să se oprească pentru a nu fi prins, dar într-o zi se va dezlănțui, corect? S-a dus la consiliere aproximativ doi ani, o dată pe săptămână, pentru că era dependent de sex. Am fost şi eu la consilier şi i-am spus totul, şi bineînţeles, consilierul mi-a zis să nu mă îngrijorez, că el era în ordine acum, iar copiii mei nu se aflau în primejdie de a fi molestaţi. Dar aceasta contrazice tot ce am citit despre pedofili.

Acum sunt şase ani de la divorţul nostru, eu m-am întors la şcoală şi am absolvit un colegiu de doi ani, am o slujbă nouă, o casă, o maşină nouă. Am încercat atât de tare să mă concentrez pe alte lucruri, pentru a scăpa de durere. Fiica mea cea mai mare, are nouăsprezece ani, încă mă urăşte fiindcă am divorţat de tatăl ei. Ea nu crede nimic din toate astea şi, chiar dacă s-a întâmplat cu adevărat, tatălui ei îi pare rău cu adevărat, a plâns mult din cauza asta şi a cerut iertare.

Simt că l-am iertat pentru că m-a trădat, dar acum că mă gândesc, este partea cea uşor de iertat. Ceea ce nu îi pot ierta este molestarea copiilor. Odată, când un pastor l-a confruntat cu privire la asta, a început să rostească nişte cuvinte ciudate, ca şi cum era posedat sau vorbea în limbi. A jucat un rol? Aş vrea să ştiu. Aş vrea să fiu capabilă să ajut alte femei care trec prin aşa ceva. În sfârşit, am încetat să trăiesc într-un mod negativ, autodistructiv. Dar tot aştept ca el să dea greş şi ca altcineva să îl bage la închisoare. Gândul că răneşte un alt copil este de nesuportat.

Ei bine, mulţumesc că mi-aţi îngăduit să vă împărtăşesc povestea mea. Se pare că nu există mult ajutor pentru soţia unui molestator. Pe vremea când căutam ajutor, am găsit o singură carte. Nu era creştină. Chiar mi-ar plăcea să ajut alte femei şi alți copii să treacă prin această durere. Îmi amintesc că nu eram în stare să mă scol din pat dimineaţa, fiindcă durerea era atât de îngrozitoare. Simt că ar trebui să folosesc asta pentru a-i ajuta pe alţii. Mulţumesc din nou că aţi publicat acest articol, pentru ca eu să îl pot găsi.

Slujitoarea Lui

(Nume omis)

[Married To A Pedophile – A Response. Copyright © Into the Light Ministries. Tradus și publicat cu permisiune. Misiunea are sediul în Branson, Missouri. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul www. intothelight. org. ]