Zidul de inimioare

   Cling! Cling! suna clopotelul pe culoarul scolii-n care zeci de copii asteptau cu nerabdare ultima ora a primului trimestru.

   - Dragii mei, iata, prima voastra vacanta de iarna bate la usa; incepand de maine va puteti din plin bucura de ea; afara ninge, totul este imbracat in alb, iar peste cateva zile va veti bucura impreuna cu cei dragi ai vostri si de toate sarbatorile ce vor urma; nu uitati insa, de rugamintea mea; doresc sa ne intalnim si maine in vederea unui concurs in care sa ne prindem inimile cu daruire si pasiune; cred ca nu ati uitat ce am vorbit si invatat azi despre INIMA! Ce este ea, ce face ea, cum lucreaza... cum trebuie sa avem grija de ea... 

  Ziua urmatoare, pe portile scolii se puteau zari intrand, fetisoare cu nasucuri rosii, ce innotau parca prin neaua proaspat asternuta peste urmele de ieri. Multi din ei erau insotiti de frati mai mari, bunici sau parinti doritori sa se bucure-mpreuna.

   Invatatoarea-i astepta in pragul clasei, anuntandu-i:  Va fi un concurs mai putin obisnuit, de aceea, nu vom ramane in clasa, ci ne vom indrepta cu totii spre terenul de sport al scolii .

   - Concursul in care va trebui sa va implicati cu totii consta in construirea unui ZID DE INIMIOARE! Inimioare din zapada! 

  Cel care va adauga zidului cele mai multe inimioare va fi castigatorul concursului - adauga invatatoarea in timp ce incepu sa le imparta scolarilor ei forme ce trebuiau umplute cu zapada, presate si adaugate apoi constructiei; le oferi apoi si diverse materiale pe care micii constructori le puteau folosi ca simboluri pentru diferentiere si personalizare.

   S-a delimitat perimetrul de lucru, iar pe margini, suporterii, mai emotionati, desigur, isi sustineau cu incurajari participantii.

   ... si se lucra cu spor, cu seriozitate si daruire... daca cineva le-ar fi putut citi gandurile ar fi putut vedea in ei, desigur dorinta de a castiga dar si respectul pentru lucrarea celui de langa el... si, daca el sau ea ar fi sa castige, nu-i nimic, am sa-l imbratisez cu toata bucuria si dragostea - este doar colegul meu de clasa! pareau sa-si spuna unul altuia, pastrandu-si fiecare micutul perimetru de lucru impartit la inceputul concursului; nimeni nu striga, nimeni nu fura din zapada revenita celuilalt, nimeni nu-si dadea branci, nimeni nu-si dadea coate... nimeni nu se lauda sau supara... o adevarata echipa de lucru implicata parca intr-o mareata capodopera!

   Printre ei, si micuta Elena ce parea cea mai imbujorata dintre toti poate si din pricina caciulitei si a fularului de culoare rosie, se straduia cu harnicele-i manute sa introduca in forma zapada alba si moale, s-o preseze cu degetelele firave, sa-adauge simbolul si apoi sa-si alipeasca inimiora langa zecile de inimi-surori ale zidului ce se inalta, vazand cu ochii!

   ... si daca fluierul doamnei nu-i atentiona, ei continuau cu harnicie sa lucreze. Gata, dragii mei, timpul a expirat, vom trece acum la numaratoarea inimioarelor pentru a anunta castigatorul; in scurt timp voi anunta numarul de inimioare cu care fiecare dintre voi a contribuit la construirea acestui ZID AL INIMILOR ALBE!

   Emotii... mai mari, sau mai mici... insa pe fetele lor de copii era asa de multa pace si bucurie... oricare dorea premiul, insa, in inimile din piepturile lor nu se nascusera simtamintele grele de invidie si rautate, asa ca oricine putea fi strigat: Ionut, Andrei, Maria, Elena... Da! Daaaa! se auzi rostit chiar numele: Elena! Elena, tu ai cele mai multe inimioare! Esti castigatoarea concursului; Vrei acum  sa ne spui si ce simbol ai folosit?

   Micuta cu nasucul si obrajii rumeni ca merele-n plina iarna bine coapte, ingaima plina de emotii: pe fiecare inimioara am scris cu un marker rosu: ISUS!

   ???...!!!... ???...

   ... pentru ca El este Acela ce-n curand va fi sarbatorit in casele si familiile noastre... El ne-a dat fiecaruia o inima si El ne invata ce sa facem cu ea... si fiindca El mi-a dat-o, eu i-o daruiesc inapoi cu toata dragostea...

   Si in acele clipe, parca oricare inima a fost atinsa de-o prezenta invizibila... si emotiile s-au transformat intr-o puternica bucurie... chiar si inimile reci din ZIDUL de zapada pareau ca sunt atinse si iau fiinta... micii scolari au alergat unii spre altii intr-o imbratisare sincera, in timp ce glascioarele au inceput sa fredoneze:

  Pruncusor cu dulce somn, ai fost Tu, al vietii DOMN, chip senin, ca un crin, Salvator divin!

  Ieslea mica Ti-a fost pat, staulul Ti-a fost palat, iar faclii, stele mii, cate Tu le stii.

  Ingerul s-a aratat, si pastorii Te-au aflat, printre miei, mititei, cel mai bland dintre ei...  

  Steaua cand a rasarit, dupa dansa au pornit cei trei crai cu alai, zambet sa le dai.

  Azi si noi ne bucuram si pe toti instiintam ca ISUS ne-a adus DRAGOSTEA de sus! (Pruncusor de C.IOANID)