text Eseuri crestine

Regele din iesle...doar o poveste?

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Vînău Denisa-Thalia

Într-un peisaj de alb imaculat, văd doar oameni într-o goană ciudată, într-o atmosferă care ar fi trebuit sa fie unică. Văd doar suflete ce aleargă în toate părțile și mențin priviri reci, care trec țintă prin ceilalți oameni spre realizarea unui scop bine definit: acela de a pune la punct îndeplinirea tradiției.

Pentru că ea, tradiția… a acoperit totul. A făcut să uităm că în urmă cu 2000 de ani, ceva măreț s-a întâmplat. Domnul Isus ne-a ales. Ne-a ales pentru că ne-a iubit și ne iubește. A ales să se nască umil într-o lume murdară, aflată între întunerit și păcat, pentru a aduce mântuirea.

Însă am uitat…

Am uitat, iar acum vedem totul cu alți ochi.

Crăciunul…e perioada aceea din iarnă împodobită, luminată cu câteva lumânări parfumate și instalație, peste care punem beteală și globuri frumos colorate. E îndulcită cu mirosul mâncării calde și a cozonacilor. E masa rotundă în jurul căreia familia se adună. E perioada în care pe fundal de aud colinde, iar în ciuda frigului de afară, inimile parcă devin mai bune, mai calde și mai darnice. Pentru că nu în ultimul rând, Crăciunul înseamnă… cadouri.

Dar nu, nu e așa. Pentru că dacă înainte era normal să fim buni măcar în perioada aceasta, acum suntem aceeași oameni triști, monotoni și lipsiți de dragoste, ca și în timpul anului, de altfel.

Dacă magii au venit la Rege cu cele mai prețioase daruri, vreau să știi că tu, omule, nu ai nimic pe acest pământ de care Domnul ar avea nevoie.

Doar o inimă, o SINGURĂ inimă. Care sa fie dăruită Lui în totalitate, și asta așteaptă: o inimă recunoscătoare, o stare de mulțumire, o inimă copleșită de candoare, o bunătate a sufletului ce iese din tiparul lumii, o renunțare la închinarea de fațadă, o dragoste fără limită și aceasta împărtășită cu ceilalți.

Pentru că în asta stă totul: în a da. A da fără a aștepta ceva în schimb. A oferi, pentru că oferi ceva ce nu are sfârșit. Iar acest lucru strălucește mai puternic decât orice. Acest lucru întrece orice bogăție a pământului.

Pentru că…un suflet rănit, zdrobit, negru, nu poate fi împodobit asemenea unui brad, nu poate fi încălzit și nici îndulcit, pentru că tradiția nu îi poate face nimic.

Doar Domnul îi poate readuce starea de bucurie, iar vestea nașterii îi poate readuce speranța.

Iar dacă doar El poate aduce iubirea, iertarea, mântuirea de care cineva are nevoie, atunci mă întreb…

Ce ar fi Crăciunul…dacă Regele din iesle ar rămâne doar o poveste?

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>