E Craciun din nou...

E Crăciun din nou în casele noastre. Se simte miros de cozonaci, miros de prăjituri, felurite mâncăruri gustoase. Se simte bucuria pe care o avem toţi în momente ca acestea, ne apropiem unii de alţii, simţim nevoia să facem cadouri, să oferim binefaceri, să fim altfel de sărăbători.

Creşte în noi dorinţa de o schimbare provizorie, o dorinţă necunoascută până în luna Decembrie. Suntem entuziasmaţi de colindat, de alergarea unor poteci în miez de noapte pentru a cânta colinde, o dată în an. Şi suntem atât de fericiţi, râdem, gustăm prăjitura tuturor, abia am aşteptat momentul.

Dar uităm un lucru esenţial. Ar mai fi un Crăciun dacă acum 2000 de ani Isus nu s-ar fi născut? Ar mai fi acea atmosferă copleşitoare şi în acelaşi timp o atmosferă de sărbătoare?

De multe ori, în alergarea noastră  scurtă pe pământ, ne focalizăm atentia  asupra lucrurilor care ne privesc doar pe noi. Ştim că există un Dumnezeu, l-am cunoscut poate, unii, de mult timp. I-am dat inima noastră şi L-am chemat să locuiască în noi. Şi în fiecare zi facem aceleaşi lucruri. Uităm să-I mulţumim sau mulţumirile noastre sunt pentru acţiunile pe care Domnul le face atunci în viaţa noastră. Pentru pacea, bucuria, dragostea pe care El ne-o oferă necondiţionat.

El s-a năcut într-o iesle, într-un locaş în care nimeni nu s-ar fi aşteptat să se nască. Şi e Rege, e Mântuitorul nostru. A venit pe pământ, înconjurat de păcat , doar pentru tine. Să-ţi ofere mântuire, să-ţi ofere speranţă şi să te ajute să treci prin lucrurile care de multe ori te apasă prea greu ca să mai poţi merge înainte. El şi-a îndreptat dragostea spre tine şi inima ţi-a fost cuprinsă de pace. Apoi, ai fost liniştit, o vreme. Poate între timp ochii tăi s-au îndreptat spre lucruri nesemnificative şi ai uitat scopul. Ai uitat să-I mulţumeşti pentru ceea ce El a făcut pentru tine. Nici măcar nu a fost obligat. Te-a iubit, m-a iubit... atât de mult încât a lăsat cerul întreg pentru unul ca mine. În fiecare zi te priveşte şi caută în inima ta un loc să poposească.

Acum 2000 de ani a găsit o iesle. Acum caută inima ta. Te vrea pentru o veşnicie, îţi oferă totul, te iubeşte, iar tu.. încă te mai gândeşti dacă drumul pe care  l-ai ales e cel pe care trebuie să fii?

Însemnătatea naşterii sale în păcat e mai mult decât cuvintele ar putea să o descrie. E un gest care îţi aduce mântuirea. E cadoul Său pentru tine.

Tu... ce ai făcut pentru Fiul Lui Dumnezeu? I-ai mulţumit astăzi că a lăsat raiul pentru a te cunoaşte pe tine?