Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?

L-am primit pe Isus cu o ușă închisă. Refuzul hangiului nu-i nimic altceva decât refuzul  pământenilor. Aveam noi treburile noastre. Aveam chefurile noastre de dincolo de ușă pe care nu am fi dorit ca El să ni le strice. Aveam ascunzișurile noastre, patimile și orice altceva ce se putea face în spatele unei uși închise.

Apoi l-am primit pe Isus cu miros de grajd. Păcatul întotdeauna miroase greu, deși mulți încearcă să ascundă acel miros în spatele câtorva jeturi de parfum de marcă. Cu mizerie si miros de păcat L-am întâmpinat iar El a acceptat fară refuz și asta l-a dus pe cruce.

L-am mai primit pe Isus cu săbiile ascuțite. Irodul de altădata n-avea nevoie de concurență la fel cum cei de azi sunt gata de harță, nemulțumiți, puși mereu pe ceartă. Nici o tară nu și-ar întâmpina Salvatorul în acest fel, dar noi, pâmântenii ne-am mândrit cu asta. Au murit copii atunci și mor și astăzi.

Ce ne-a adus El? Nici un pământean nu ți-ar mai da ceva dacă îi închizi ușa în față, dar El, un “nepământean”, ne-a adus o ușă deschisă spre mântuire. Ne-a spus că e gata să stea, sa bată la ușile închise, pentru ca să ne facă să înțelegem că nu prăjiturile si sucul dau rost unei cine, ci prezența Lui!.

Noi l-am primit cu miros de grajd iar El ne-a adus miros de cer. Ne-a spus că de-L vom urma, ne va duce acolo unde păcatul nu mai există. Unde totul e curat. Unde miroase a sfințenie.

Iar în loc de săbii ne-a adus pace. De fapt, pe certificatul Lui de naștere, scrie și Domn al Păcii. Că poți avea orice de pe lumea asta, dacă n-ai pace, e în zadar. Și văd azi familii care se trezesc cu pace și adorm cu pace, pentru ca El le e Tată.

Nu uitați că ÎL cheamă și Emanuel. Împărații nu umblă cu noi, primarii nu au timp de cei de sub ei, dar El, Dumnezeu, S-a făcut copil, și a trăit printre noi. Vă doresc să umblați cu El mereu. Nu pentru un decembrie cu lumini artificiale, ci pentru un an întreg, cu lumina Lui.

Și dacă nu L-ați primit încă, treceți pe la iesle. Dar nu vă opriți acolo, ci urmați-L, că va trece pe străzile voastre, va fi printre săracii dintre voi și cei nebăgați în seamă.  Veți afla apoi că a urcat într-o zi Calvarul și a cerut apă de pe cruce. Dar a și înviat.

Și nu peste multă vreme va veni. Și atunci, cu adevărat, vom avea sărbători fericite.

Eseu postat și pe blogul personal: Gânduri pentru viața de aici.