Vara își așteaptă plecarea...

Vara își așteaptă plecarea...

Ții strâns în mână foi scrise cu dansul colorat în aramă și aur, nepotrivindu-se cu țesătura covorului încă verde.

Ai vrea să scrii cu rapiditatea veverițelor ce se atârnă disperate de crengi când, nuci miezoase le scapă, obligându-le la acrobații, depărtându-se de scorburi. Le urmărești printre crengi, lăsând involuntar ca razele soarelui să-ți inunde fața.

Lacrimile-ți curg ca mierea pe față, scoțând în relief pielea de piersică uitată la soare, în vară. Fluturi adormiți pe corolele florilor, protestează despărțirii de vară, de raiul dulceag și colorat.

Pădurea asistă în fiecare apus la dansul razelor solare dorind să-și arate măiestria de fiecare dată.

Pașii devin leneși, apăsați, nedorind să se lase purtați de umbrele grăbite de a-i împinge la plimbare, în beznă. La întoarcere, tufe de crizanteme se fălesc cu arama și aurul primit ca dar.

Rășini descompuse de soarele plecat inundă aerul trimițându-mă cu gândul spre laboratoarele cerești. Licurici zboară logodindu-și luminițele.

E toamnă!

9 septembrie 2022, Delafield, Alexandrina Tulics