Rusaliile

Tată,

Lasă-mă s-ating norii cu mâna, să le pieptăn albul cârlionțat...

Să dau la o parte stelele, îngrămădindu-le unele peste altele, formând un râu de aur cu valuri licărind...

Să fac o poiană în locul stelelor în care să chem îngerii... nedoriți de mame pe pământ, să se prindă într-un dans alb de aripi, ca penele cârdului de lebede, pe care l-am lăsat în urmă, când m-am atins de nori...

Din stele să-mi fac cârje de lumină să trec dincolo de lună... până la tronul Curat...

Lasă-mă să țes din culorile curcubeului iile sărbătorii Duhului Sfânt... purtate de iubiții Tăi jos pe pământ, când se adună și-Ți laudă numele, sub Focul binecuvântat.

... Îmi las lacrimile bucuriei, fericirii în dansul stelar și al norilor, și al curcubeului, la tronu-Ți sfânt...

Când mă voi întoarce îmbrăcată în noua mea ie și m-or întreba: 'De unde vii? ' Eu, cu fața luminată de flacăra sfântă le voi spune cald, fericită: 'De la biserică! '

Azi sunt Rusaliile! S-a coborât Dumnezeu pe pământ pentru noi din nou!

(eseu repostat având în vedere marea sărbătoare a celei de-a treia parte a Dumnezeirii-Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt)