Chiparosul

CHIPAROSUL - Cupressus sempervirens

   Chiparosul, este unul dintre arborii al căror nume apare relativ frecvent în cîteva din cărţile Vechiului Testament: 2 Sam.6.5, 1 Împ.5.8, 1 Împ.5.10, 1 Împ.6.11, 1 Împ.6.34, 1 Împ. 9.11, 2 Împ. 19.23, 2 Cro.2.8, 2 Cron. 3.5, Ps. 104.17, Cînt.Cînt. 1.17, Isaia 14.8, Isaia 37.24, Isaia 41.19, Isaia 55.13, Isaia 60.13, Ezec. 27.5, Ezec.31.8, Osea 14.8. În toate aceste versete sunt puse în evidenţă unele însuşiri ale acestui arbore precum şi cîteva din domeniile utilizării lui.

   Dintre toate versetele în care este amintit numele acestui arbore (conifer), mi-a atras atenţia într-un mod deosebit cel din cartea lui Osea 14.8: "... voi fi pentru el ca un chiparos verde:..."

   Originea cuvîntului chiparos este necunoscută. El este apreciat într-un mod deosebit ca arbore ornamental, fiind cultivat în grădini, ca arbore stradal şi în cimitire. O veche legendă spune despre chiparos că a fost adus şi plantat pe malurile mediteraniene chiar din Paradis, el fiind considerat astfel, un  arbore sacru; reprezenta simbolul vieţii din care derivau o mulţime de alte simboluri. Veşnic verde, devenise simbolul nemuririi, al longevităţii, precum şi al biruinţei vieţii, al încrederii, libertăţii, justiţiei. Verticalitatea lui reprezenta un simbol de veridicitate, echitate, dreptate. Cel de-al doilea termen al denumirii ştiinţifice "sempervirens" este  provenit din vechea greacă însemînd "viaţă veşnică".

   Mulţi pictori şi artişti plastici au "adoptat" chiparosul, el fiind una din temele lor preferate. Cînd un pictor încerca să reprezinte Paradisul îl "popula" cu chiparoşi înalţi iar arhitecţii şi lucrătorii în ceramică foloseau pe larg forma chiparosului în creaţiile lor. Femeile de asemeni ţeseau chiparoşi în pînzele şi covoarele lor.

   Dintr-un vechi manuscris, cineva a tradus următoarea parabolă:

   "Un înţelept al vremurilor a fost întrebat de ce dintre toţi copacii de faimă pe care Domnul i-a făcut să crească nici unul nu a fost numit "copacul cel liber" în afara chiparosului deşi de felul lui el nu produce fructe şi e sterp. Înţeleptul a răspuns:

   - Fiecare copac dă roade la timpul potrivit după ce mai întîi însă dă la iveală frunze şi flori; rămas fără de roade, pomii încep a se veşteji; nimic din toate acestea nu se potrivesc chiparosului. El toată vremea rămîne proaspăt şi verde, aceasta fiind o însuşire pe care o au doar cei liberi.

   Mereu verde, frunzele persistente ale chiparosului răspîndesc în jur un puternic miros caracteristic. Chiparosul însă este apreciat nu doar pentru frumuseţea lui ci şi datorită capacităţilor sale curative, numele său fiind deseori găsit în farmacopeele antice. Prin tehnologia modernă s-a demonstrat ştiinţific că valoarea sa farmaceutică este validă şi azi.  Uleiurile eterice extrase din chiparos au proprietăţi tonice pentru sistemul circulator şi limfatic; este un puternic bactericid, antiseptic şi astringent, un echilibrant al sistemului nervos; este sedativ, vasoconstrictor, un tonic respirator de excepţie, un puternic  sudorific precum şi alte întrebuinţări cum este industria deodorantelor şi a parfumurilor.

   Chiparosul are o coroană deasă, putînd ajunge la înălţimi de 30-40 metri în unele zone; cercetările botanice au descoperit că cel mai vechi chiparos din lume are vîrsta în jur de 4000 ani şi se află în Sarv-a Abarcu din Iran.

   Lemnul său este apreciat şi utilizat în confecţionarea unor instrumente muzicale, dar şi în industria mobilei.

   Şi să nu uităm desigur căci numele lui apare în Biblie pentru prima dată chiar în cartea Genezei, capitolul 6. 14 în care Dumnezeu îl îndeamnă pe Noe să construiască (vestita Arcă a lui Noe!) o corabie din lemn de gofer, termen pe care cercetătorii lingvişti l-au considerat sinonim cu cel de chiparos, lemnul acestei specii de conifer fiind foarte rezistent la umezeală.

   Ca încheiere aş dori să amintesc din versetul 31 al capitolului 1, cartea Genesa: "Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune..."