"Sunt uitat de inimi [...]" Psalmul 31.12

    O femeie in varsta din China, avea doua vase mari pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupa gat.

Un vas era crapat, celalalt era perfect aducand mereu intreaga cantitate de apa.

La sfarsitul lungului drum de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar jumatate.

Timp de doi ani asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.

Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale.

Dar bietul vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit.

De aceea, intr-o zi i-a vorbit stapanei langa izvor:

   - Ma simt asa de rusinat pentru ca aceasta crapatura face apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!

Batrana, zambind i-a spus:

- Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori dar pe cealalta nu sunt?

Aceasta pentru ca eu am stiut defectul tau si am semanat seminte de flori pe partea ta a potecii fiindca in fiecare zi tu le uzi in timp ce ne intoarcem spre casa.

De doi ani  eu ma bucur de aceste flori; le culeg, decorez casa cu ele.

Daca nu ar fi fost asa n-ar mai exista aceste frumuseti ce improspateaza casa!