Suferinţă şi resentimente (5)

" Aveam douăzeci şi doi de ani şi nu mă ruşinam de faptul că am rămas însărcinată în urma unei relaţii cu un prieten apropiat"- povesteşte Diana, o tânără recent convertită.

Tatăl copilului meu mi-a întins o mână de ajutor în dificultatea în care mă găseam ducându-mă la o clinică pentru avort.

Mi-a plătit jumătate din preţul intervenţiei, apoi  totul a fost o simplă procedură...

I-am răspuns cu aroganţă unei prietene îngrijorată de hotărârea mea : "Dumnezeu nu ar vrea să aduc pe lume un copil în astfel de împejurări..."

Am folosit numele Lui Dumnezeu pentru a-mi justifica alegerea...

Părinţii mei erau intelectuali şi creştini în felul lor dar eu nu am dorit să împărtăşesc valorile.

Tânjeam după un alt fel de relaţii...căutam pacea şi dragostea propovăduite de mişcarea hippy, băutură, droguri, aventuri.

După o vreme însă, m-am mutat la ţară şi am început să practic yoga , hrănindu-mă doar cu orez şi legume.

Într-o zi, m-am dus la o expoziţie de carte. Acolo, am zărit doi oameni smeriţi, plini de dragoste, care radiau un spirit cu totul nou pentru mine.

Le-am spus cu neseriozitate: "Aş cumpăra o carte de la voi dar nu am la mine decât un dolar!"

Ei însă mi-au luat în serios oferta. Acel dolar mi-a schimbat viaţa!

Cartea provoca fiecare aspect al vieţii mele oferindu-mi răspunsuri pozitive în alergarea mea după libertate, pace, sinceritate. În curând mi-am dat seama că fiecare lucru pe care-l urmăream de la o vreme putea fi găsit în acel revoluţionar, radical Domnul Isus Cristos.

Nu eram chiar în căutarea Lui, dar El îmi ieşea în întâmpinare din fiecare pagină a acelei cărţi, chemându-mă.

Cei care îmi vânduseră cartea nu doar credeau în ceea ce scria acolo, ci le şi trăiau.

Am ajuns astfel să mă integrez în comunitatea lor...

Pastorul mi-a mărturisit că doar Isus este CALEA!

Am început să citesc Evangheliile şi am descoperit în ele singura dragoste adevărată pentru sufletul bolnav.

M-am simţit scoasă dintr-o groapă neagră şi urât mirositoare. Mi s-a dat şansa să trăiesc sau să plonjez înapoi...Aveam nevoie de vindecare lăuntrică.

Am fost uşurată să descopăr că nu era doar o excursie pe calea sfinţeniei, ci o viaţă simplă, practică, pentru orice suflet ce a primit iertarea.

Uneori câte un nor de depresie mai încearcă să mă învăluie, dar fraţii şi surorile din comunitate mă ridică, mă ajută s-o iau de la capăt. Ei sunt la dispoziţia noastră, a tuturor celor ce au nevoie de dragoste, iertare, speranţă."